Verbul a învia face parte dintre acelea care au suferit, în noul DOOM, importante modificări. Conform noii norme, indicativul prezent are formele eu învii/înviez, tu învii/înviezi, el învie/înviază, în timp ce conjunctivul este el să învie/învieze. Înseamnă în primul rând „a reveni sau a readuce la viaţă, a deveni din nou viu (după ce a fost mort)”, putându-se referi şi la vegetaţie – „a renaşte după sfârşitul iernii, a începe să se dezvolte din nou”.

Desigur, cele mai multe utilizări ale termenului sunt de natură metaforică. Cuvântul se foloseşte cu privire la memorie – „a reveni sau a face să revină în minte, a (se) trezi în amintire”. Exceptând credinţele religioase şi basmele, în care personajele pot fi readuse la viaţă, verbul este utilizat mai curând în formă negativă, tocmai pentru a sublinia imposibilitatea unui astfel de act – „morţii nu mai învie” se spune.

Continuare »

Verbul a (se) încinge se referă în primul rând la foc, subliniind faze diferite ale procesului, atât începutul – „a se aprinde bine, a începe să ardă cu intensitate”, cât şi paroxismul – „a arde cu flacără mare”. Pe de altă parte, cuvântul se poate referi la anumite produse (fân, cereale, făină etc.) ce îşi pierd proprietăţile iniţiale (din cauza umezelii, a îngrămădirii etc.) şi încep să se altereze prin fermentare, căpătând gust neplăcut, moment în care sinominele devin a se strica, a se aprinde, sau mai rar întâlnitele a se izgorî, a se scoace.

Metaforic vorbind, termenul sugerează atitudini umane – „a căpăta tot mai mult suflet”, sinonim cu a (se) încălzi, a (se) însufleţi, a (se) anima, a (se) antrena, a (se) entuziasma, a (se) electriza, a (se) ambala, a (se) aprinde, a (se) înflăcăra, a (se) înfierbânta. De asemenea, subliniază intensitatea sentimentelor, a pasiunilor – „a se manifesta puternic”, sinonim cu a cuprinde, a copleşi, a consuma, a mistui, ori ilustrează forţa unei discuţii, confruntări, lupte – „a deveni mai intens”, deci a (se) înteţi, a (se) întări, a (se) intensifica, a (se) înfoca.

Continuare »

Verbul a (se) entuziasma se lămureşte prin „a fi sau a face pe cineva să fie cuprins de entuziasm”, explicaţie ce acoperă atât starea interioară, cât şi o posibilă sursă exterioară, dând nume acestui sentiment puternic, copleşitor şi molipsitor. Sinonimele sunt destul de variate şi au o gamă amplă de grade de intensitate, pare-se, întrucât se referă fie la sensul propriu – a (se) antrena, fie la cel figurat, făcând frumos trimitere la suflet – a (se) însufleţi, a (se) anima, a (se) pasiona, ori la emoţie – a (se) încălzi, a (se) aprinde, a (se) înflăcăra, a (se) învăpăia.

Continuare »