Verbul a agrea este venit din franceză – agréer, și are două sensuri fundamentale. Se referă, mai întâi de toate, la „a vedea cu ochi buni, cu simpatie pe cineva; a trata cu bunăvoință; a primi favorabil”, fiind sinonim cu a plăcea, a simpatiza.

Înseamnă, pe de altă parte, „a da consimțământul”, iar folosit cu precădere în politică și diplomație, are în vedere acțiunea de „a accepta un reprezentant diplomatic”.

Continuare »

Verbul a accepta vine, pe filieră franceză (accepter), din limba latină – acceptare. Se defineşte extrem de succint, bazându-se mai mult pe sinonimie pentru lămurirea sensurilor. Se foloseşte în vorbirea curentă, însemnând „a fi de acord cu…, a primi în mod voit” şi fiind, în funcţie de context, echivalent al lui a admite, a aproba, a consimţi, a conveni, a împărtăşi, a încuviinţa, a îngădui, a se învoi, a recunoaşte, a suporta, a tolera.

În politică, se poate folosi cu sensul de a agrea, iar în domeniul financiar (referindu-se la conturi ori poliţe etc.) poate avea în vedere acţiunea de „a primi în vederea achitării, a semna un act, a se angaja la plată”. Dintre antonime, sunt de amintit a dezaproba, a refuza, a renunţa, a respinge.

Continuare »