În limba română, fiecare dintre cei care cumpără bunuri sau servicii este numit „client”, dar în limba engleză există două cuvinte: „customer” şi „client”. În linii mari, aceste două cuvinte pot fi considerate sinonime, însă nu sunt folosite în aceleaşi situaţii.

Un „customer” cumpără ceva palpabil (în special ceva uzual) sau beneficiază de un serviciu referitor la ceva palpabil (cum ar fi o reparaţie). Cuvântul vine de la latinescul „consuescere”, care înseamnă „a obişnui” (probabil în ideea de a cumpăra regulat). Indiferent dacă un „customer” cumpără de mai multe ori sau doar o dată, relaţia sa cu vânzătorul tinde să fie punctuală, de la caz la caz.

Pe de altă parte, termenul „client” se referă mai ales la un beneficiar de servicii, cum ar fi cei care apelează la avocaţi, contabili sau consultaţi. Cuvântul îşi are originea tot în latină, de la „clientem”, care înseamnă „adept”. În general, atât cel care oferă, cât şi cel care plăteşte sunt interesaţi de dezvoltarea unei relaţii la un nivel superior, adesea pe termen lung.

De reţinut că în cazul serviciilor medicale beneficiarul este numit întotdeauna „patient” („pacient”).

După cum se observă

Cum se face

Verbul a incendia face parte din seria vorbelor „de sezon” - oricât de potolită ar fi fierbinţeala verii, undeva ceva tot arde! Termenul are, aşa cum uşor se poate presupune, un sens propriu şi sensuri figurate. Pe de o parte, înseamnă „a da foc, a face să ardă; a provoca un incendiu (cu scopul de a distruge), a supune acţiunii unui incendiu”, sinonimul cel mai des utilizat fiind a aprinde.

Fără a presupune prezenţa focului, ci doar iluzia acestuia prin căldură ori prin culoare, unul dintre sensurile figurate înseamnă „a face să devină roşu-aprins, a înroşi tare” (a împurpura, a învăpăia). Pe de altă parte, verbul se referă la acţiunea de „a aţâţa la război, la revoltă, a îndemna la acţiuni violente; a aduce în mod intenţionat la o stare de agitaţie, îndemnând la acţiuni duşmănoase”, stabilind sinonimie cu a aţâţa, a incita, a instiga, a provoca, a stârni.

Continuare »

În curte

Jill decided to take a trip to Australia. She booked herself on a bus tour, and noticed that a lot of signs were in English and in the Aboriginal language, which her guide carefully pronounced.

Eagerly, Jill offered to try and pronounce the next sign she saw. As the next sign came up, Jill read aloud, „Riff-ley rang-gee. Is that right?”

„Well,” said the tour guide, „I would have said rifle range.”