Cuvintele „democrat” şi „democratic” nu par să ridice vreo dificultate. Totuşi ascund mici capcane…

În limba română, „democratic” este adjectiv, dar „democrat” e atât adjectiv (cu exact acelaşi sens), cât şi substantiv.

În limba engleză, „democratic” este tot adjectiv (corespondenţa e perfectă), însă „democrat” este doar substantiv. Prin urmare, adjectivul „democrat” din română corespunde cu „democratic” din engleză.

În plus, nu trebuie uitat că în limba engleză cuvintele derivate din nume proprii se scriu tot cu iniţială majusculă. Aşadar, un iubitor al democraţiei este un „democrat„, dar un membru al Democratic Party este un „Democrat” („Democrats”, dacă sunt mai mulţi”).

! defavoarea este un substantiv comun feminin care, conform noii norme, funcţionează exclusiv în formă articulată, în structura în defavoarea. Din aceeaşi familie lexicală, primim *defavorizare – substantiv feminin cu genitiv-dativul defavorizării şi pluralul defavorizări, dar şi pe *defavorizat – care funcţionează şi cu valoare substantivală, şi cu valoare adjectivală (plural defavorizaţi, feminin defavorizată-defavorizate)

* a defetişiza apare ca noutate, verb cu indicativul prezent el defetişizează; mi se pare interesant faptul că pe a fetişiza l-am împrumutat din alte limbi, iar antonimul l-am creat noi

* defibrilator este substantiv neutru cu pluralul defibrilatoare; silabaţia recomandată este –fi-bri-

* a defluí (de-flu-i) este verb cu indicativul prezent el defluieşte, imperfectul el defluia şi conjunctivul prezent el să defluiască; termenul de referă la „a răspândi în direcţii divergente trupe grupate într-un spaţiu restrâns”

* defrişabil („care poate fi defrişat”) este adjectiv masculin cu pluralul defrişabili şi femininul defrişabilă-defrişabile

! dédină este un termen învechit similar lui datină, substantiv feminin căruia îi sunt menţionate în noul DOOM forma de genitiv – dedinei şi cea de plural dedine

! a se dedubla intră definitiv în clasa reflexivelor, verb cu indicativul prezent el se dedublează. Tot astfel se petrece şi cu !a se dedulci, căruia îi sunt precizate mai multe forme: indicativ prezent el se dedulceşte, imperfect el se dedulcea, conjunctiv el să se dedulcească.

* deductibil apare ca adjectiv masculin nou, cu pluralul deductibili şi femininul deductibilă-deductibile; termenul înseamnă „care se poate deduce” şi se foloseşte (după ştiinţa mea) mai ales în domeniul economic

* de facto este o expresie din latină care funcţionează, conform noii norme, ca locuţiune adjectivală ori adverbială; DOOM-ul nu simte nevoia să ne comunice, dar traducerea este „de fapt”

! a defalca îşi modifică paradigma; dicţionarul indică forma de indicativ prezent el defalcă, ceea ce înseamnă că persoana întâi este eu defalc (anterior era eu defalchez).

* decriptare (de-crip-ta-re) apare în familia lexicală a lui a decripta, ca substantiv feminin cu genitiv-dativul decriptării şi pluralul decriptări

! decurs nu mai este substantiv neutru, ci apare doar în locuţiuni prepoziţionale ca în decurs de, în decursul

! a se deda trece în categoria reflexivelor şi are indicate o mulţime de forme în DOOM2: indicativul prezent eu mă dedau, noi ne dedăm, voi vă dedaţi şi ei se dedau, imperfectul el se deda, mai-mult-ca-perfectul eu mă dedasem, noi ne dedaserăm, conjunctivul el să se dedea, imperativul negativ nu te deda şi nu vă dedaţi. Pare un verb important…

* Dedal este numele unui personaj mitologic, substantiv propriu masculin

* de deasupra (de peste) este o structură alcătuită din prepoziţie şi prepoziţie (de deasupra mării), spre deosebire de cea anterior (şi încă) existentă, ca în raftul de deasupra (prepoziţie şi adverb)

Sensul cel mai cunoscut al verbului a fascina se referă la „a produce cuiva o impresie deosebită prin însuşiri (atrăgătoare) ieşite din comun” ori „a face să fie cuprins de uimire şi de admiraţie”. Rezultatul poate fi unul pozitiv, de încântare perfect justificată de calităţile celui admirat, sau unul negativ, de rupere a contactului cu realitatea pentru cel care suferă efectul fascinaţiei – „a pune stăpânire pe deplin, împiedicând să reacţioneze prompt sau să înţeleagă starea reală a lucrurilor”, „a subjuga pe cineva în aşa fel, încât să nu mai vadă lucrurile aşa cum sunt”.

Destul de numeroase, sinonimele se organizează şi ele pe axa pozitiv-negativ, cu grade diferite de intensitate: a captiva, a încânta, a delecta, a desfăta, mergând până la a seduce, a fermeca, a vrăji. Se pare că verbul poate fi folosit şi cu sensul de „a atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea”, sens pe care nu cred că l-am utilizat niciodată (în mintea merge mai curând „a atrage în mod irezistibil privirea cuiva”). Deci cuvântul acoperă şi intenţia de „a subjuga pe cineva cu privirea”, de a controla prin puterea ochilor, adică vrăjitorie curată: „te fascinez de nu te vezi”?

Continuare »

* date apare ca noutate în DOOM2, substantiv feminin plural, cu sinonimul „informaţii”

* a se datora funcţionează alături de forma învechită a se datori – cu sensul de „a avea drept cauză”, deci diferit de mai vechiul a datora/datori „a avea o datorie materială sau morală”); formele sunt identice cu ale acestuia din urmă, numai că noul verb este reflexiv – indicativul prezent este se datorează/datoreşte, imperfectul se datora/datorea, conjunctivul prezent să se datoreze/datorească, iar gerunziul datorându-se/datorindu-se

! dayác apare ca adjectiv şi substantiv masculin, cu pluralul dayaci şi femininul dayacă-dayace; termenul se referă, probabil, la o „populaţie băştinaşă din Borneo”, aşa cum am găsit în alte surse. Din aceeaşi familie lexicală, se introduce *dayacă (limbă), substantiv feminin cu genitiv-dativul dayacei.

! a dăinuí (dăi-nu-i) îşi modifică formele (pe ici, pe acolo, prin părţile esenţiale); avem deci indicativ prezent el dăinuie, imperfectul el dăinuia şi conjunctivul prezent el să dăinuie. Lucru pe care îl găsesc în mod special isteţ este faptul că nu mai e dat indicativul prezent pentru persoana I, deşi anterior avea precizate două variante acceptate – eu dăinuiesc/dăinui… Observând formele acceptate de noua normă, nu pot decât să deduc faptul că azi, şi de-a pururea-n vecie – eu dăinui!

! a dăngăni lucrează însă după legea compensaţiei – scoatem dintr-una, punem în alta; prin urmare, el dăngăneşte/dăngăne la indicativ prezent, dăngănea la imperfect şi să dăngănească/dăngăne la conjunctiv prezent; eu nu doresc, mulţumesc!