05 iun.
* aplaudac este un nou substantiv masculin pe care DOOM-ul îl recomandă a fi folosit în registrul familiar; pluralul este aplaudaci, însă nu am găsit încă o explicaţie fermă a cuvântului; este evidentă formarea prin derivare de la a aplauda, şi aş presupune o nuanţă ironică a termenului în momentul folosirii, cu o conotaţie nu tocmai măgulitoare (adică „aplaudant de profesie şi fără discernământ”)
! apocalips / apocalipsă sunt doi termeni (unul neutru şi unul feminin) care desemnează acelaşi lucru, adică „sfârşitul lumii”; nu eram obişnuită decât cu cel de-al doilea, dar acum am constatat cu surprindere că prima formă (pe care, personal, o consideram vetustă) este chiar cea recomandată, pentru că, două rânduri mai jos, este înregistrat şi apocalipsă, separat, cu trimitere fermă la apocalips… Ne-ntoarcem la Eminescu, se pare… Pentru substantivul propriu feminin !Apocalipsă (parte a Noului Testament), este precizat, conform noilor norme, genitiv-dativul Apocalipsei
* Apolo este un substantiv propriu masculin, nume de zeu sau de planetoid, căruia noul DOOM îi precizează ca acceptată şi forma Apollo, cea păstrată din latină; cuvântul este folosit şi ca substantiv comun, *apolo („tânăr frumos, fluture”), cu pluralul apolo
* Apostolul (carte de ritual creştin), îmi pare mie un termen vechi în limbă, ţinând cont de tradiţia ortodoxă de care ne bucurăm, dar abia acum îl găsim consemnat şi în legea ortografică
* Appasionata (titlu) apare ca substantiv propriu feminin, cu genitiv-dativul Appasionatei; termenul este preluat din italiană şi îşi păstrează pronunţia, cu silaba -sio pe centru; din punctul meu de vedere, Sonata 23 a lui Beethoven e bine-venită între normele noastre