Editorii variantei online urmăresc şi analizează în jur de 150 de milioane de cuvinte în engleză folosite în ziare şi alte publicaţii, iar la fiecare câteva luni decid care noi termeni sunt atât de larg folosiţi încât să merite să fie introduşi în dicţionar.

Mare parte dintre noii termeni sunt cuvinte oficiale sau abrevieri care reflectă schimbările de obiceiuri ale oamenilor privind consumul de media şi importanţa din ce în ce mai proeminentă a Internetului. Printre acestea: „listicle” — articol pe Internet sub forma unei liste numerotate sau cu marcatori — şi „live-tweet”, acţiunea prin care postăm comentarii despre un eveniment pe Twitter în timp ce acesta are loc. Mai este şi „binge-watch”, care se referă la vizionarea rapidă a unor episoade multiple din show-uri de televiziune.

Continuare »

Verbul a se împăuna înseamnă „a deveni (foarte) fudul (ca un păun)”, ori „a-şi da importanţă, a se umfla în pene”. Dincolo de sensul neutru, care are de-a face cu mândria personală legată de vreo reuşită, semnificaţia termenului pare să alunece destul de des spre sugestia înfumurării, a îngâmfării, a semeţiei fără bază reală şi justificare. Ca rotirea unei cozi de păun, pentru a face impresie.

Mie mi se pare foarte frumos verbul acesta, şi chiar mai grăitor decât sinonimele sale. De exemplu, toate se formează de la câte un substantiv sau adjectiv care arată un sentiment ori o însuşire ce constituie motiv de mândrie: de exemplu, a se făli se formează de la fală, a se mândri de la mândru, iar a se fuduli de la fudul. Împăunarea însă are-a face cu numele unei păsări. Mai mult chiar decât cântecul, pentru care nu găsesc un exemplu similar… Ciudat, nu?

Continuare »

Conform monitorizării efectuate de trafic.ro, în luna februarie 2012 dicţionarele ro-en.ro au avut aproape 400.000 de utilizatori diferiţi. Este un număr impresionant, care plasează site-ul pe prima poziţie în domeniul limbilor străine şi pe locul 129 între toate site-urile româneşti, conform monitorizării combinate realizate de trafic.ro şi sati.ro.

Am realizat doar jumătate din ce este planificat pentru acest site. Mai sunt multe de făcut, dar cum resursele sunt destul de limitate, durează mult. Acum puteţi ajuta la dezvoltarea dicţionarelor, sprijinind Asociaţia Culturală Citatepedia, înfiinţată cu scopul declarat de a oferi o bază mai bună pentru unele proiecte culturale şi educaţionale online. De exemplu, până cel târziu la 25 mai 2012, puteţi direcţiona 2% din impozitul pe venit către asociaţie. Finanţarea astfel obţinută va fi folosită pentru a asigura condiţii optime de găzduire online şi creşterea resurselor umane, pentru a putea îndeplini cât mai curând obiectivele.

Verbul a alege mi s-a părut, la o primă lectură, foarte bogat în sensuri, cu utilizări extrem de diverse. Elementul fundamental pentru sensul termenului pare a fi factorul „preferinţă”, deşi am serioase dubii că alegem întotdeauna ceea ce ne place. Dar este evident că opţiunea pentru ceva sau pentru altceva se fundamentează pe un raţionament, pe o trecere în revistă a aspectelor pozitive şi negative. Vorbim, prin urmare, de „a prefera ceva sau pe cineva, a-şi fixa preferinţele asupra unui fapt sau asupra unei persoane”, sau cel puţin „a considera ca fiind mai acceptabil (în raport cu altcineva sau altceva)” ori „a deosebi dintre alţii, a recunoaşte dintre mai mulţi”. Unul dintre cele mai actuale sensuri se referă la gestul democratic de „a desemna pe cineva prin vot”, iar unul dintre cele mai practice trimite la „a (se) împărţi formând mai multe grupe” (sens care are ataşată şi expresia a alege cărare „a despărţi părul în două cu pieptenele”).

Continuare »

Impresionant

Verbul a noroci face parte dintre cele foarte rar folosite în limba română, probabil pentru că termenul de la care se formează, noroc, este prea larg utilizat şi intră în atâtea combinaţii lingvistice expresive. Însă, căutându-l şi temându-mă că DEX-ul nu-mi va fi de mare folos, am descoperit că mă înşelasem; este destul de bine reprezentat acolo, iar numărul de sinonime este impresionant.
Prima observaţie a fost aceea că aria sa de răspândire este registrul popular şi familiar, lucru pe care l-am găsit parţial justificat de conotaţia folclorică, de superstiţie, pe care o are cuvântul. Pentru că ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost faptul că, în ciuda credinţei unora dintre noi că norocul înseamnă bunăstare financiară, verbul acesta se leagă de două noţiuni prin excelenţă metaforice şi filozofice: fericirea şi predestinarea. Cea dintâi explicaţie dată este echivalentă cu „a face pe cineva fericit” sau „a aduce cuiva noroc”, insistând apoi pe „a ferici”, „a deveni fericit”, „a avea norocul, fericirea să…”. Cea de-a doua dimensiune se referă la aranjamente stelare şi este extrem de bogată în sinonime: „a ursi”, „a meni”, „a hărăzi”, „a sorti”, „a (pre)destina”, „a hotărî”, „a rândui”. Iar când lucrurile nu vin de la sine sau cum ne-am fi dorit noi, se poate apela la vrăji, prestabilind viitorul, verbul folosit fiind acelaşi. În ultimă instanţă, cele trei concepte, care pot funcţiona perfect independent unul de altul, dau cele mai bune rezultate când se ţin de mână: destinul e obligat să-ţi fie favorabil, că de-asta e al tău şi nu al vecinului, iar norocul te-ar putea ajuta să ţi-l împlineşti, adică să-ţi găseşti fericirea. Dar, aşa cum spune înţelepciunea populară, norocul ţi-l poţi găsi sau ţi-l poţi ocoli.

Continuare »