Limbajul este o vietate minunată, care evoluează, iar noi ne supunem capriciilor sale. Dicţionarele nu scapă nici ele de puterea capriciului lingvistic şi poate de aceea Oxford Dictionaries a ales un emoji drept cuvântul anului 2015, şi anume cel cunoscut oficial drept „faţa cu lacrimi de bucurie”. Şi nu, asta nu înseamnă că va fi adăugat în dicţionar.

Anul trecut a fost „vape”. Anul dinainte a fost „selfie”. În fiecare an începând cu 2004, Oxford Dictionaries a selectat un cuvânt oficial al anului, iar conform ultimei conferinţe de presă, reprezintă „un cuvânt sau o expresie alese să reflecte anul care s-a încheiat în limbaj.”

Continuare »

Verbul a (se) reorienta poate fi folosit atât cu valoare tranzitivă, cât și cu valoare reflexivă. Înseamnă „a (se) orienta într-o nouă direcție sau a face să se reorienteze” și, privindu-l în felul acesta, nu e dificil de presupus modul în care s-a format – prin derivare cu prefixul re-, de la verbul a orienta, conform modelului francez – réorienter, fiind sinonim cu a (se) readapta. În afară de aceste observații, dicționarele sunt mute.

Liniștea dicționarelor nu corespunde însă, uneori, realității, care îi cere omului modern o nesfârșită capacitate de reorientare. Rapiditatea cu care lumea din jurul lui se schimbă îi cere o flexibilitate aproape derutantă, care degenerează deseori într-un cameleonism dezgustător. Dar fără a lua în seamă extremele negative, puterea de adaptare și readaptare este un atu pe care oricine îl are îl apreciază.

Continuare »

Verbul a ucide vine din limba latină – occidere/uccidere – şi înseamnă „a pricinui moartea unei fiinţe, a lipsi de viaţă (premeditat sau din întâmplare)”, termenul fiind sinonim cu a omorî, a asasina, a răpune. Foarte rar, se foloseşte cu valoare reflexivă, fiind echivalent al lui a se sinucide, a-şi face seama. Sensul figurat pare a fi foarte interesant, referindu-se la a distruge (moraliceşte), a nimici, a desfiinţa.

Există şi o serie de utilizări regionale ale verbului, situaţie în care înseamnă „a snopi în bătaie, a (se) bate foarte tare, a (se) lovi rău”, a zdrobi, a sfărâma, a stâlci, a tăbăci, a făcălui. Foarte interesante sunt compusele formate de la acest verb, majoritatea referindu-se la cel pe care, conform unui tabú adânc înrădăcinat în mentalul popular, nu trebuie să-l numeşti niciodată: ucigă-l-crucea sau ucigă-l-toaca (considerate, amândouă, substantive masculine).

Continuare »

! a se izmeni este un termen din registrul familiar („a se purta fără naturaleţe, cu mofturi, a se fandosi; a se purta urât, a se strâmba la cineva, a se schimonosi, a face mutre”), verb care trece în categoria reflexivelor, cu indicativul prezent el se izmeneşte, imperfectul el se izmenea, conjunctivul prezent el să se izmenească

! î poate denumi litera, situaţie în care este fie substantiv masculin cu pluralul î, fie substantiv neutru cu pluralul î-uri. Pe de altă parte, atunci când denumeşte sunetul, *î este substantiv masculin cu pluralul î.

! a se îmbăţoşa trece în clasa reflexivelor, termen familiar care înseamnă „a deveni inflexibil, rigid, aspru”; verbul are indicativul prezent el se îmbăţoşează şi noi ne îmbăţoşăm, conjunctivul prezent el să se îmbăţoşeze şi gerunziul îmbăţoşându-se

* îmbâcsire este substantiv feminin cu genitiv-dativul îmbâcsirii

* îmbelşugat apare ca noutate, adjectiv masculin cu pluralul îmbelşugaţi, femininul îmbelşugată-îmbelşugate

Verbul a (se) statornici are două semnificaţii fundamentale, în funcţie de cele două valori cu care poate fi folosit. Sensul reflexiv se referă la „a (se) aşeza, a (se) stabili într-un loc, pe timp mai îndelungat sau permanent”. Sinonimele sunt numeroase şi mai precise, în funcţie de context – a consolida, a constitui, a crea, a ctitori, a funda, a institui, a încheia, a înfiinţa, a întări, a întemeia, a organiza.

Celălalt sens, care este tranzitiv, înseamnă „a fixa, a stabili ceva, a face să între în acţiune”, fiind echivalent cu a consfinţi, a decide, a determina, a hotărî, a institui, a orândui, a permanentiza, a preciza, a stabili. Sinonimele sunt mai des folosite, pentru că termenul este vechi (format din statornic, derivat al lui stat după modelul lui datornic, spun dicţionarele). Are, prin urmare, conotaţii arhaice şi pare nepotrivit în cele mai mult dintre situaţii.

Continuare »

Verbul a planifica înseamnă, mai întâi de toate, „a întocmi un plan”. Are ceva înrudire cu a plănui, dar este un neologism intrat în limbă pe filieră franceză, din planifier. Poate că cel mai apropiat sinonim este a programa, lucru ce presupune „a prevedea din timp, a include într-un plan”. Într-un sens mai larg, unul dintre sinonimele posibile este a chibzui.

Semnificaţia lui este mai complexă, presupunând cumva o nuanţă oficială mai pronunţată – „a programa, a organiza, a coordona şi a conduce pe bază de plan”. De asemenea, planificarea presupune urmărirea cu atenţie a etapelor pe care le implică planul respectiv – „a organiza o activitate, întocmind planul după care să se desfăşoare diferitele ei faze”.

Foarte importantă este şi stabilirea cu exactitate a resurselor necesare – „a determina cantitatea de materiale, materii prime etc. necesare unei activităţi”, dar şi factorul timp, atât de important în orice activitate – „a repartiza timpul de muncă (pe diferite ramuri de activitate)”, deci o mai mare rigurozitate.

Continuare »