! a îndoi apare de trei ori în DOOM2; atunci când înseamnă a împături, a încovoia, îşi păstrează formele consemnate în vechile documente; în situaţia în care este sinonim cu a dubla, verbul are indicativul prezent eu îndoi, tu îndoi, el îndoaie şi ei îndoaie, imperfectul el îndoia şi conjunctivul prezent să îndoiască; cel de-al treilea sens are valoare reflexivă, cu indicativul prezent el se îndoieşte, imperfectul el se îndoia şi conjunctivul să se îndoiască

* îndoit face parte din aceeaşi familie lexicală, este adjectiv masculin cu pluralul îndoiţi şi femininul îndoită-îndoite. Este precizat, de asemenea, *îndoit ca substantiv neutru.

* a îndosaria (în-do-sa-ri-a) este verb cu indicativul prezent el îndosariază, noi îndosariem (în-do-sa-ri-em); conjunctiv prezent el să îndosarieze şi gerunziul îndosariind (în-do-sa-ri-ind). Apare substantivul *îndosariere (în-do-sa-ri-e-re), feminin cu genitiv-dativul îndosarierii şi pluralul îndosarieri.

*în dreptu- este locuţiune prepoziţională, în structuri de tipul în dreptu-i. De asemenea, apare locuţiunea prepoziţională *în dreptul (lui).

* îndrumător apare cu o valoare morfologică nouă, substantiv neutru cu pluralul îndrumătoare

Verbul a cauţiona este foarte rar folosit, încadrându-se în masa vocabularului şi făcând parte dintre neologismele venite, prin împrumut, din limba franceză – verbul cautionner. Are două sensuri consemnate de dicţionare, primul dintre acestea – cel propriu, denotativ – însemnând „a depune cauţiune” . Cel de-al doilea sens are valoare figurată, referindu-se la „a acorda sprijin, protecţie”.

De observat faptul că DOOM2 nu-l mai înregistrează, deşi era menţionat anterior, probabil pentru că nu s-a dovedit suficient de viguros. Este interesant că, deşi pare benign şi fără conotaţii negative, verbul este deseori folosit cu scopul de a sugera duplicitatea, complicitatea şi acoperirea, de către cel care cauţionează, a unor fapte reprobabile. Se pare, prin urmare, că a cauţiona a ajuns să nu presupună şi încredere, ci doar interese comune cu cel cauţionat, însă dicţionarele nu menţionează deloc acest aspect.

Continuare »

* în continuu este o structură compusă din prepoziţie şi adjectiv, pentru care este indicat un context precum „în continuu progres”

! a se încontra trece în clasa reflexivelor; are indicativul prezent se încontrează şi este utilizat în sfera populară (a se împotrivi, a se opune)

! a încorpora / incorpora are două forme acceptate, iar indicativul prezent este încorporează/incorporează. Regula se aplică întregii familii lexicale: !încorporabil/incorporabil (adjectiv), !încorporare/incorporare (substantiv), !încorporaţie/incorporaţie (substantiv)

! a se încrâncena este verb cu indicativul prezent se încrâncenează, reflexiv

! a se încrede devine şi el reflexiv, cu indicativul prezent el se încrede, noi ne încredem, imperfectul se încredea, perfectul simplu se încrezu, conjunctivul să se încreadă, gerunziul încrezându-se şi participiul încrezut

! încercat apare ca substantiv neutru, fără nicio altă precizare; anterior, era indicat contextul pe încercate, în care se folosea pluralul, dar acum această situaţie face obiectul unui alt articol al dicţionarului

! a se încercăna trece în clasa reflexivelor, verb cu indicativul prezent se încercănează

* încincit este adjectiv masculin cu pluralul încinciţi şi femininul încincită-încincite

* în ciuda este locuţiune prepoziţională care cere genitivul

! a înconjura păstrează o singură formă în conjugare: indicativ prezent eu înconjór, el înconjoară, conjunctivul el să înconjoare

! a se încăibăra are etimologie necunoscută, un regionalism sinonim cu a se încăiera; trece în clasa reflexivelor şi are indicativul prezent eu mă încaibăr, tu te încaiberi, el se încaibără, iar conjunctivul este să se încaibere (toate formele păstrează silaba -cai-)

! a se încăpăţâna are, şi el, valoare reflexivă, având indicativul prezent el se încăpăţânează

! a încăpuşa / încăpuşí are două forme acceptate; este regionalism sinonim cu a înmuguri, având indicativul prezent el încăpuşează/încăpuşeşte, imperfectul el încăpuşa/încăpuşea şi conjunctivul prezent să încăpuşeze/încăpuşească

! a se încâina / încâini („a deveni rău, câinos; a se încăpăţâna”) apare ca termen învechit şi popular, reflexiv cu două forme corecte; are indicativul prezent el se încâinează/încâineşte; imperfectul el se încâina/încâinea şi conjunctivul prezent să se încâineze/încâinească

! a se încârdoşa e regionalism, echivalent al lui a se înhăita; verb reflexiv, are indicativul prezent el se încârdoşează, noi ne încârdoşăm, conjunctivul prezent să se încârdoşeze şi gerunziul încârdoşându-se

Verbul a odoriza are – se pare – un singur sens în dicţionarele clasice: „a face ca un gaz combustibil inodor (dintr-o conductă) să exale un miros puternic prin amestecarea lui cu un odorizant” (vezi mercaptanul din gazul metan). Termenul s-a format de la substantivul odorizant, fiind un derivat regresiv al acestuia, şi pare a avea un singur antonim – a dezodoriza.

Un sens nou, pe care multă lume îl foloseşte, dar care nu pare a-şi fi intrat pe deplin în drepturi, se referă la încăperi, însemnând „a parfuma prin răspândirea unei substanţe aromate”. Eu, cel puţin, am pasiunea aceasta, a parfumării spaţiului în care trăiesc. Cele mai interesante găselniţe mi se par aparatele / dispozitivele care odorizează încăperi.

Continuare »