18 oct.
* paleoarheologie (pa-le-o-ar-he-o-lo-gi-e) apare ca noutate, substantiv feminin cu genitiv-dativul paleoarheologiei („arheologie a preistoriei”)
! paleoslav trimitea, anterior, la slav; termenul are acum articol propriu în dicționar, precum și două variante corecte pentru despărțirea în silabe: pa-le-os-lav/pa-le-o-slav; este adjectiv masculin cu pluralul paleoslavi și femininul paleoslavă-paleoslave. Din aceeași familie lexicală și cu aceleași modificări, apare substantivul !paleoslavă, feminin cu genitiv-dativul paleoslavei (limba veche slavă, bisericească).
* a paletiza este un verb nou („a încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale”), care are indicativul prezent paletizează. Din acesta, prin conversiune, se obține substantivul feminin *
– cu genitiv-dativul paletizării și pluralul paletizări.
* páli este menționat ca adjectiv invariabil. Substantivul corespunzător *pali (limbă) este un feminin care denumește o „limbă veche, indo-europeană, care a constituit limba literară în care au fost redactate principiile budismului, devenind ulterior limba oficială a budismului în Ceylon”.
* paliag (pa-li-ag) este substantiv neutru – „aliaj de paladiu și argint, inoxidabil, rezistent, folosit în tehnica dentară”
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Ortografie
Comenteaza! Recomanda!
17 oct.
Slow bleak awakening from the morning dream
Brings me in contact with the sudden day.
I am alive – this I.
I let my fingers move along my body.
Realization warns them, and my nerves
Prepare their rapid messages and signals.
While Memory begins recording, coding,
Repeating; all the time Imagination
Mutters: You’ll only die. |
Abia trezit din visul dimineții,
Întâmpin iar mult, mult prea brusca zi.
Acesta, eu, sunt viu.
Mă-ncredințez când trupul mi-l ating
Cu degetele; nervii toți sunt gata
Pentru mesaje și semnale fulger,
Memoria-ncifrează sau repetă
Iar fantezia murmură mereu:
Tot vei muri. |
Here’s a new day. O Pendulum move slowly!
My usual clothes are waiting on their peg.
I am alive – this I.
And in a moment Habit, like a crane,
Will bow its neck and dip its pulleyed cable,
Gathering me, my body, and our garment,
And swing me forth, oblivious of my question,
Into the daylight – why? |
Zi nouă. Mergi, pendulă, mai încet!
Costumul mă așteaptă în cuier.
Acesta, eu, sunt viu.
Și obiceiul, ca o macara,
Se va-ndoi ca gheara-i să mă-nșface
Cu trup și haine și să mă azvârle
În plină zi, uitând de întrebarea
Pe care-am pus-o: ’N plină zi? De ce?
Aș vrea și eu să știu! |
I think of all the others who awaken,
And wonder if they go to meet the morning
More valiantly than I;
Nor asking of this Day they will be living:
What have I done that I should be alive?
O, can I not forget that I am living?
How shall I reconcile the two conditions:
Living, and yet – to die? |
Atâția alții cari fac ochi devreme
Întâmpină, adică, dimineața
Mai râzători?
Nu-ntreabă ziua – cât mai sunt în viață:
Dar oare ce-am făcut ca să trăiesc?
Nu aș putea cumva să uit că-s viu?
Și cum să-mpac cele două condiții:
Trăind, totuși să mori? |
Between the curtains the autumnal sunlight
With lean and yellow finger points me out;
The clock moans: Why? Why? Why?
But suddenly, as if without a reason,
Heart, Brain, and Body, and Imagination
All gather in tumultuous joy together,
Running like children down the path of morning
To fields where they can play without a quarrel:
A country I’d forgotten, but remember,
And welcome with a cry. |
Printre perdele, soarele de toamnă
Cu degete gălbuie mă arată;
Pendula geme: De ce oare?
Deodată, parcă fără-ndreptățire,
Trup, creier, inimă și-nchipuire
Alcătuiesc un pâlc de neastâmpărați
Și-aleargă pe cărarea dimineții
Spre-un câmp de joacă și de voie bună:
Tărâm uitat, reamintit cu lacrimi
Și încântări. |
O cool glad pasture; living tree, tall corn,
Great cliff, or languid sloping sand, cold sea,
Waves; rivers curving; you, eternal flowers,
Give me content, while I can think of you:
Give me your living breath!
Back to your rampart, Death. |
Umnroase lunci! Pom viu, grâu nalt, stei falnic,
Nisip curgând molatic, rece mare,
Pâraie, valuri și, voi, Flori eterne,
Cât vă mai port în mine, dați-mi pacea,
Suflarea voastră voie.
Tu, moarte, du-te în chilie. |
Harold Monro |
traducere de Leon Levițchi |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
17 oct.
Mai bagi o rufă-n exponat, mai faci un schimb de impresii… 
Publicat de Lucian Velea in Limba engleză, Umor
Comenteaza! Recomanda!
