Încetiniţi
Că nu-i de glumă ![]()
Cântecul interpretat de Kathy Mattea
* paleoarheologie (pa-le-o-ar-he-o-lo-gi-e) apare ca noutate, substantiv feminin cu genitiv-dativul paleoarheologiei („arheologie a preistoriei”)
! paleoslav trimitea, anterior, la slav; termenul are acum articol propriu în dicționar, precum și două variante corecte pentru despărțirea în silabe: pa-le-os-lav/pa-le-o-slav; este adjectiv masculin cu pluralul paleoslavi și femininul paleoslavă-paleoslave. Din aceeași familie lexicală și cu aceleași modificări, apare substantivul !paleoslavă, feminin cu genitiv-dativul paleoslavei (limba veche slavă, bisericească).
* a paletiza este un verb nou („a încărca produse, mărfuri cu ajutorul unor platforme speciale”), care are indicativul prezent paletizează. Din acesta, prin conversiune, se obține substantivul feminin *
- cu genitiv-dativul paletizării și pluralul paletizări.
* páli este menționat ca adjectiv invariabil. Substantivul corespunzător *pali (limbă) este un feminin care denumește o „limbă veche, indo-europeană, care a constituit limba literară în care au fost redactate principiile budismului, devenind ulterior limba oficială a budismului în Ceylon”.
* paliag (pa-li-ag) este substantiv neutru - „aliaj de paladiu și argint, inoxidabil, rezistent, folosit în tehnica dentară”
| Slow bleak awakening from the morning dream Brings me in contact with the sudden day. I am alive - this I. I let my fingers move along my body. Realization warns them, and my nerves Prepare their rapid messages and signals. While Memory begins recording, coding, Repeating; all the time Imagination Mutters: You’ll only die. |
Abia trezit din visul dimineții, Întâmpin iar mult, mult prea brusca zi. Acesta, eu, sunt viu. Mă-ncredințez când trupul mi-l ating Cu degetele; nervii toți sunt gata Pentru mesaje și semnale fulger, Memoria-ncifrează sau repetă Iar fantezia murmură mereu: Tot vei muri. |
| Here’s a new day. O Pendulum move slowly! My usual clothes are waiting on their peg. I am alive - this I. And in a moment Habit, like a crane, Will bow its neck and dip its pulleyed cable, Gathering me, my body, and our garment, And swing me forth, oblivious of my question, Into the daylight - why? |
Zi nouă. Mergi, pendulă, mai încet! Costumul mă așteaptă în cuier. Acesta, eu, sunt viu. Și obiceiul, ca o macara, Se va-ndoi ca gheara-i să mă-nșface Cu trup și haine și să mă azvârle În plină zi, uitând de întrebarea Pe care-am pus-o: ’N plină zi? De ce? Aș vrea și eu să știu! |
| I think of all the others who awaken, And wonder if they go to meet the morning More valiantly than I; Nor asking of this Day they will be living: What have I done that I should be alive? O, can I not forget that I am living? How shall I reconcile the two conditions: Living, and yet - to die? |
Atâția alții cari fac ochi devreme Întâmpină, adică, dimineața Mai râzători? Nu-ntreabă ziua - cât mai sunt în viață: Dar oare ce-am făcut ca să trăiesc? Nu aș putea cumva să uit că-s viu? Și cum să-mpac cele două condiții: Trăind, totuși să mori? |
| Between the curtains the autumnal sunlight With lean and yellow finger points me out; The clock moans: Why? Why? Why? But suddenly, as if without a reason, Heart, Brain, and Body, and Imagination All gather in tumultuous joy together, Running like children down the path of morning To fields where they can play without a quarrel: A country I’d forgotten, but remember, And welcome with a cry. |
Printre perdele, soarele de toamnă Cu degete gălbuie mă arată; Pendula geme: De ce oare? Deodată, parcă fără-ndreptățire, Trup, creier, inimă și-nchipuire Alcătuiesc un pâlc de neastâmpărați Și-aleargă pe cărarea dimineții Spre-un câmp de joacă și de voie bună: Tărâm uitat, reamintit cu lacrimi Și încântări. |
| O cool glad pasture; living tree, tall corn, Great cliff, or languid sloping sand, cold sea, Waves; rivers curving; you, eternal flowers, Give me content, while I can think of you: Give me your living breath! Back to your rampart, Death. |
Umnroase lunci! Pom viu, grâu nalt, stei falnic, Nisip curgând molatic, rece mare, Pâraie, valuri și, voi, Flori eterne, Cât vă mai port în mine, dați-mi pacea, Suflarea voastră voie. Tu, moarte, du-te în chilie. |
Harold Monro | traducere de Leon Levițchi |
© 2026 blog.ro-en.ro