24 oct.
„The Wood-Cutter” de G.K. Chesterton
| We came behind him by the wall, My brethren drew their brands, And they had strength to strike him down — And I to bind his hands. |
Pătruns-am dinspre zid; ceilalți L-au însemnat – toți ei Îl vor culca, eu am să-l leg De brațe cu temei. |
| Only once, to a lantern gleam, He turned his face from the wall, And it was as the accusing angel’s face On the day when the stars shall fall. |
Și sub un licăr, de la zid Și-a-ntors el fața sa Ca de arhanghel mustrător Când aștrii vor cădea. |
| I grasped the axe with shaking hands, I stared at the grass I trod; For I feared to see the whole bare heavens Filled with the face of God. |
Înfiorat, am luat securea, Cu ochii în pământ: Părea că-ntregul cer, senin, E-un mare ochi de sfânt. |
| I struck: the serpentine slow blood In four arms soaked the moss — Before me, by the living Christ, The blood ran in a cross. |
Și am lovit. Din patru brațe ‘Ncepu să curgă sânge În cruce; și-un covor de mușchi Nu prididea a-l strânge. |
| Therefore I toil in forests here And pile the wood in stacks, And take no fee from shivering folk Till I have cleansed the axe. |
Eu în păduri lemnu-l așez În stive-aici și-aiurea Și nu iau plată de la oameni Pân’ ce nu-mi șterg securea. |
| But for a curse God cleared my sight, And where each tree doth grow I see a life with awful eyes, And I must lay it low. |
Blestemul meu e să văd ochi În orișicare pom Atunci când îl despic, de parcă Ar fi și pomul om. |
G. K. Chesterton | traducere de Leon Levițchi |