02 oct.
Fişa postului
Şi greşelile cine le corectează? 
01 oct.
DOOM 2: Călăraşi - căpşună
* Călăraşi este denumire de loc, substantiv propriu neutru. Termenul primeşte şi elemente în familia lexicală, precum *călărăşean (substantiv masculin, cu pluralul călărăşeni şi adjectiv cu femininul călărăşeană/călărăşene) sau substantivul *călărăşeancă (feminin cu genitiv-dativul călărăşencei şi pluralul călărăşence).
* căluşul, numele jocului popular, apare ca noutate în DOOM2, deşi obiceiul constituie una dintre cele mai vechi tradiţii româneşti… motiv pentru care tind să consider că problema absenţei lui din scripte e mai curând o lipsă a vechiului dicţionar; substantivului neutru îi este indicată şi forma nearticulată - căluş
* cămin-spital intră şi el pe lista noilor achiziţii lingvistice; anterior, termenul era încorporat articolelor explicative pentru cuvântului cămin şi era ortografiat diferit (fără cratimă); acum a primit autonomie, dar presupun că sensul e acelaşi - „cămin (de bătrâni) în care se acordă asistenţă medicală”
* căpos este un termen familiar, adjectiv masculin cu pluralul căpoşi şi femininul căpoasă/căpoase; termenul are trei accepţii, pornind de la sensul propriu - „cu capul mare”, de la sensul pozitiv - „deştept”, şi de la cel figurat - „încăpăţânat”, ultimul fiind şi cel mai utilizat
! căpşună (fruct) poate fi utilizat conform opţiunii personale, ca să nu mai chinuie pe nimeni; substantivul feminin are genitiv-dativul căpşunii/căpşunei şi pluralul căpşuni/căpşune. În plus, dacă nu ne place asta, primim şi *căpşunică, termen cu genitiv-dativul căpşunelei, cu forma de plural (atunci când se referă la fructe) căpşunele.
01 oct.
Cazarea
Îmbogăţirea vocabularului în limba engleză pentru discuţii la recepţia hotelului, cu punctarea diatezei pasive
30 sept.
„Trecut-au anii…” de Mihai Eminescu
| Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri Şi niciodată n-or să vie iară, Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri, |
Years have trailed past like clouds over a country, And they’ll never return, for they’re gone forever, And I no longer enjoy such light endeavour As the magic of folk songs or the land of faery |
| Ce fruntea-mi de copil o-nseninară, Abia-nţelese, pline de-nţelesuri - Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri, O, ceas al tainei, asfinţit de sară. |
Which as a child filled me with wonder, Not quite understood yet meaning so much to me, And now these shadows try to recapture me In this hour of mystery, this twilight hour. |
| Să smulg un sunet din trecutul vieţii, Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri Cu mâna mea în van pe liră lunec; |
These trembling fingers touch the strings in vain To find the right notes from the fading memory Of youth, so that my soul can vibrate again. |
| Pierdut e totu-n zarea tinereţii Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri, Iar timpul creşte-n urma mea… mă-ntunec! |
Everything’s disappeared from the horizon of that distant plain And you can no longer hear the voice of past harmony. Behind me time gathers… and I darken! |