Verbul a (se) îmbuna are surprinzător de multe sensuri, ce şi-au urmat drumul lor şi au specializat alţi termeni, care aproape l-au scos din uz pe cel iniţial. Primul înţeles, cel derivat direct din modul în care s-a format cuvântul, se explică prin „a face pe cineva să devină (mai) bun”, cu referire la bunătate ca trăsătură sufletească, nu la performanţă de vreun fel. Din ce-am citit până acum, acesta este şi singurul sens care stabileşte relaţii de antonimie, de exemplu cu a (se) înrăi, a (se) încâina, a (se) încâinoşa.
În cazul în care stadiul de la care începe procesul de îmbunare este de o violenţă extremă, poate chiar înnăscută, termenul se poate referi la efortul de îmblânzire. Sau altfel, presupunând că îmbunatul se face pentru vreun interes, ascuns, dar urmărit cu orice preţ, el poate deveni sinonim cu linguşirea. O altă semnificaţie trimite la încercarea de „a-şi uita sau de a face pe cineva să-şi uite un necaz”, moment în care este sinonim cu a (se) împăca, a (se) linişti, a (se) calma. Continuare »
The U.N. conducted a worldwide survey with only one question: „Would you please give your honest opinion about solutions to the food shortage in the rest of the world?” The survey was a total failure.
Africans didn’t know what „food” meant. Eastern Europeans didn’t know what „honest” meant. Western Europeans didn’t know what „shortage” meant. The Chinese didn’t know what „opinion” meant. Middle Easterners didn’t know what „solution” meant. South Americans didn’t know what „please” meant. And the Americans didn’t know what „the rest of the world” meant!
