16 mart.
„Tunetul” de Vasile Alecsandri
| Pe lanul lung şi verde, cu grâul răsărit, O umbră călătoare se-ntinde-ncet şi trece, Precum un râu de munte când gheaţa s-a topit Se varsă peste maluri, câmpiile să-nece. |
O’er the plain whose breast is verdant with the quiv’ring corn-blades’ sheen Comes a shadow slowly creeping, slightly darkening the green, Spreading, as an eager streamlet, that was erst by frost congealed, Now at last its banks o’erflowing fills and floods the neighbouring field. |
| E umbra unor nouri albii, uşori, mărunţi Ce lunecă sub soare, clădind un lanţ de munţi; Ei vin în mezul zilei c-un surd şi tainic sunet Şi, ca semnal de viaţă, aprind în cer un tunet. |
‘Tis the shadow of some cloudlets, white and fleecy, fraught with rain, That come creeping ‘neath the sunshine building up a mountain chain; With a faint mysterious murmur, like an all- but-stifled sigh. They steal onward, darkly, dimly, till a flash lights up the sky! |
| Văzduhul bubuieşte!… pământul desmorţit Cu mii şi mii de glasuri semnalului răspunde, Şi de asprimea iernei simţindu-se ferit, De-o nouă-ntinerire ferice se pătrunde. |
Hark! the heavens’ bellowing thunder ! Dost thou hear the joyful cries That, responding to the signal, from th’ awakened earth arise Î Now she knows herself enfranchised from long winter’s stern control; Youthful vigour swells her bosom - buoyant gladness fills her soul. |
| La răsărit urare! Urare la apus! Un cârd de vulturi ageri, rotindu-se pe sus, Se-nalţă ca s-asculte mult vesela fanfară Ce buciumă prin nouri frumoasa primăvară. |
As she bids a joyous welcome to the tidings from the West! See! a flight of stately eagles, high above the mountain’s crest, Onward swooping pause to listen to the heavens’ mighty strain, That proclaims amid the cloudland, „Sweet Springtime is come again”. |
| Vasile Alecsandri | traducere de William Beatty-Kingston |
