Prima accepţie a verbului a (se) îmbrăca se referă la „a(-şi) acoperi corpul cu veşminte”, dezvoltând de aici un sens umanitar - „a procura cuiva hainele trebuincioase”, dar şi un sens monden - „a purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate”. Sinonimele pentru aceste situaţii sunt extrem de numeroase, de la a (se) acoperi, a (se) înveli, a (se) înveşmânta, până la a (se) echipa, iar în limbajul familiar se pot folosi şi a-şi lua, a-şi pune, a-şi trage (hainele pe el). În afara îmbrăcatului de oameni, verbul se mai poate folosi şi pentru perne ori plăpumi - a înfăţa, pentru paturi ori canapele - a tapiţa, pentru cărţi ori caiete - a înveli, pentru icoane ori bijuterii - a fereca (în aur sau în argint). În sens metaforic, se referă la a învălui, a ascunde adevărata înfăţişare, adevăratul aspect. Continuare »
John came from San Francisco to Depoe Bay and asked a native, “Say, is this really a healthful place?”
“It sure is,” the native replied. “When I came here I couldn’t say one word. I had hardly any hair on my head. I didn’t have the strength to walk across a room, and I had to be lifted out of bed.”
“That’s wonderful!” said John. “How long have you been here?”
