16 ian.
„Scotland’s Winter” de Edwin Muir
| Now the ice lays its smooth claws on the sill, The sun looks from the hill Helmed in his winter casket, And sweeps his arctic sword across the sky. The water at the mill Sounds more hoarse and dull. The miller’s daughter walking by With frozen fingers soldered to her basket Seems to be knocking Upon a hundred leagues of floor With her light heels, and mocking Percy and Douglas dead, And Bruce on his burial bed, Where he lies white as may With wars and leprosy, And all the kings before This land was kingless, And all the singers before This land was songless, This land that with its dead and living waits the Judgement Day. But they, the powerless dead, Listening can hear no more Than a hard tapping on the floor A little overhead Of common heels that do not know Whence they come or where they go And are content With their poor frozen life and shallow banishment. |
Spre prag ’şi-întinde gheaţa colţii netezi Şi soarele sub chivăra-i de iarnă Se uită de pe deal şi trece bolta Prin ascuţişul spadei sale boreale. La scocul morii apa Răsună surd şi răguşit. Pe drum, fata morarului Cu degetele încleiate de paner Juri că loveşte într-un caldarâm De zeci şi zeci de leghe Când tocurile ei batjocoresc Pe morţi, pe Douglas, Percy, Pe Bruce, acel ce zace în mormântu-i, alb De lepră şi războaie, Şi toţi regii care-au fost Pân-a fi ţara fără regi, Pe cântăreţii ce-au cântat Pân-a fi ţara lor fără cântări, Această ţară-ai cărei morţi şi vii aşteaptă Ziua de Apoi. Ci ei, neputincioşii morţi, Ascultă, dar nu mai aud decât Un tropot sec pe surda pardoseală, ropot Al tălpilor obişnuite care nu ştiu De unde vin sau încotro se duc; Şi-s mulţumiţi De îngheţata viaţă Şi de surghiunul neadânc. |
| Edwin Muir | traducere de Leon Leviţchi |