| It was many and many a year ago, In a kingdom by the sea, That a maiden there lived whom you may know By the name of Annabel Lee; And this maiden she lived with no other thought Than to love and be loved by me. |
De mult, de demult, pe-ai Timpului paşi, Într-un ţinut de miază-zi, O fată trăia, c-un nume gingaş: Cu numele Annabel Lee. Şi ea trăia c-un gând, un singur gând: Să-mi fie dragă şi drag să-i pot fi. |
| Sub o râpă stearpă, pe un râu în spume, Unde un sihastru a fugit de lume, Cu vărsarea serii un străin sosi. — „Ştefan al Moldovei vine a-ţi vorbi!” — „Ştefan al Moldovei, Daniel îi spune, Să aştepte-afară! Sunt în rugăciune.” — „Bunule părinte! Sunt rănit şi-nvins; Însăşi a mea mumă astăzi m-a respins! Viu să-ţi cer povaţă dacă nu-i mai bine Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine?” Daniel Sihastru domnului a zis: — „Mă înşeală-auzul ori eu am un vis? Capul ce se pleacă paloşul nu-l taie, Dar cu umilinţă lanţu-l încovoaie! Ce e oare traiul, dacă e robit? Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit? Viaţa şi robia nu pot sta-mpreună, Nu e tot-odată pace şi furtună. Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi Pentru neatârnare, oameni şi pământuri; Dar nu ai p-acela ca să-i umileşti! Poţi ca să îi sfarâmi; dar nu să-i robeşti! Dacă mâna-ţi slabă sceptrul ţi-o apasă, Altuia mai harnic locul tău îl lasă! Căci mai bine este supus lăudat, Decât cu ruşine domn şi atârnat!” |
Beneath a barren bank, on a foaming river, Where a hesychast fled the world, As evening came a stranger arrived. — „Stephen of Moldavia has come to speak to you!” — „Stephen of Moldavia, Daniel tells him, To wait outside! I am at prayer.” — „Good father! I am wounded and defeated, My own mother herself rejected me today! I have come to seek counsel if it would not be better For Moldavia henceforth to bow to the Turks?” Daniel Sihastru said to the prince — „Does my hearing deceive me or am I dreaming? The falchion does not cut off the bowed head, But the chain bends him humiliatingly! What then is life, if lived in serfdom? A holiday on which no one smiled? Life and serfdom cannot coexist, Peace and a tempest do not happen together. Prince! you have the right to turn into graves For freedom, mean and lands; But you cannot humble them! You can break them; but not enslave them! If the hand your sceptre presses on is weak, Cede your place to a more willing man! For better to be conquered and praised, Than a vassal prince in shame!” |
| După-aceste vorbe, Ştefan strânge-oştire Şi-nvingând păgânii nalţă-o monastire. |
After these words, Stephen gathered his troops And defeating the pagans raised a monastery. |
| What is the late November doing With the disturbance of the spring And creatures of the summer heat, And snowdrops writhing under feet And hollyhocks that aim too high Red into grey and tumble down Late roses filled with early snow? Thunder rolled by the rolling stars Simulates triumphal cars Deployed in constellated wars Scorpion fights against the Sun Until the Sun and Moon go down Comets weep and Leonids fly Hunt the heavens and the plains Whirled in a vortex that shall bring The world to that destructive fire Which burns before the ice-cap reigns. |
Noiembrie murind, ce face Cu zvăpăierea primăverii, Cu fulgul ce sub talpă zace, Cu zămisliri ce-s ale verii, Cu nalba năzuind prea sus Când cenuşiu pe roş s-a pus Şi când se frânge dintr-o dată? Cu trandafiri târzii, ce-i vezi Că-s plini de timpurii zăpezi? De stele rostogolitoare E tunetul rostogolit Încât pe cer a-nchipuit Un şir de triumfale care Purtând războaie siderale. Iar Scorpionu-şi taie cale, Luptând cu Soarele, într-una, Până când Soarele şi Luna Drum spre pieire şi-or deschide. Pe ceruri zboară Leonide Şi plâng cometele cu mia, Vânând înaltul şi câmpia, Sucind vârtejuri în tot locul, Ce lumea îmboldesc spre focul Ce mistuită vrea s-o vadă Mai înainte de domnia Calotei vaste de zăpadă. |
| Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele, Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele; Cârdurile de cocoare, înşirându-se-n lung zbor, Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor. |
See, the storks and eke the swallows, of our roofs and eaves the guests, Fearful of the days that threaten now have vanished from their nests; And the cranes with flapping pinions ranked in orderly array, Unheeding vain regrets are flying to the southward far away. |
| Come, when the pale moon like a petal Floats in the pearly dusk of Spring, Come with arms outstretched to take me, Come with lips that long to cling. |
Vino, când luna-i palidă petală Plutind în asfinţitul sidefiu, Cu braţele întinse vino, ia-mă Şi mă sărută până nu-i târziu. |
| Come, for life is a frail moth flying, Caught in the web of the years that pass, And soon we two, so warm and eager, Will be as the gray stones in the grass. |
Vino, că flutur delicat e viaţa, De-al anilor păienjeniş înfrânt, Şi noi, arzând acum cu foc de patimi, Vom fi curând cenuşă, prea curând. |
| Sara Teasdale | traducere de Paul Abucean |
| Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă, Ce cu-a turmelor păşune, a ei patrie ş-o schimbă, La pământ dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă; Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă. Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară Şi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară. Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri; Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri; Codrii se înfiorează de atâta frumuseţe, Apele-ncreţesc în tremur străveziile lor feţe, Pulbere de diamante cade fină ca o bură, Scânteind plutea prin aer şi pe toate din natură Şi prin mândra fermecare sun-o muzică de şoapte, Iar pe ceruri se înalţă curcubeele de noapte… Ea, şezând cu el alături, mâna fină i-o întinde, Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde: — Las’ să leg a mea viaţă de a ta… În braţu-mi vino, Şi durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o… Scris în cartea vieţii este şi de veacuri şi de stele Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieţii mele. Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă… dispare; Iar din inima lui simte un copac cum că răsare, Care creşte într-o clipǎ ca în veacuri, mereu creşte, Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte; Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde; Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari, Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari; Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână — Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână. Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri Şi corăbiile negre legănându-se pe râuri, Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri Mările ţǎrmuitoare şi cetăţi lângă limanuri, Toate se întind nainte-i… ca pe-un uriaş covor, Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor — Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac În întinsă-mpărăţie sub o umbră de copac. Vulturii porniţi la ceruri pân’ la ramuri nu ajung; Dar un vânt de biruinţă se porneşte îndelung Şi loveşte rânduri, rânduri în frunzişul sunător. Strigăte de-Allah! Allahu! se aud pe sus prin nori, Zgomotul creştea ca marea turburată şi înaltă, Urlete de bătălie s-alungau dupăolaltă, Însă frunzele-ascuţite se îndoaie după vânt Şi deasupra Romei nouă se înclină la pământ. |
A Sultan among those who over a language reign, Who where the flocks are pastured, there stretches their domain, Was sleeping on the hillside, his head laid on his arm, When came to him a vision that did his spirit charm: He saw the moon that nightly across the heavens ranged Turn from her wonted journey and to a maiden changed, He saw her glide towards him, with lovely downcast head, And there was sorrow in her eyes; but spring bloomed at her tread; While all the forest trembled, so wondrous war her grace, And a thrill of silver ripples ran o ‘er the water’s face. A mist like sparkling diamonds that did the vision daze Lay on the earth enchanted, a bright illumined haze, While the sound of whispered music sang through that wonderland, And o ‘er the starry heavens a midnight rainbow spanned… Her hair in raven tresses about her shoulders fell, And taking his hand in hers, she these grave words did tell: „Let be our lives united, my pain let yours enfold That through your sorrow’s sweetness my sorrow be consoled… Writ was it through the ages and all the stars record That I shall be your mistress, and you shall be my lord.” Now, as the Sultan marveled, softly she withdrew And he felt as if within him a wondrous tree upgrew; A tree that in an instant raised loftily its head And to the far horizons its thrusting branches spread; A tree of such a stature that even at midday The farthest lands and oceans under its shadow lay. While at the earth’s four corners rose up against the sky Atlas, Caucasus, Taurus and the Balkan mountains high; The wide Euphrates, Tigris, the Nile, the Danube old, All ‘neath its boughs protecting their mighty waters rolled. Asia, Europe, Africa and the desert stretching far, The boats that on the lakes and seas and on the rivers are, Billowing, boundless cornfields that tossed emerald locks, And shores, and ships, and harbours with castles on the rocks, All these spread like a carpet his vision did embrace, Country next to country set, and race to race… All these as in a mist of silver did he see, A vast extending kingdom ‘neath the shadow of a tree. The eagle that aspires the sky does dawdle not With lazy wings, nor in among the branches squat ; And now a wind of conquest the ancient forest fills And shouts of Allah ! Allah ! echo among the hills, As though a rising tempest does o’er the ocean roar The deafening clash of battle, the thunderous clang of war; Till loudly does the forest to that great gale resound And bow before new Rome its branches to the ground. |
© 2026 blog.ro-en.ro