| Out of the earth to rest or range Perpetual in perpetual change, The unknown passing through the strange. |
Din glie în colindă ori popas, Perpetuă schimbare, iute pas, Ocultul fără chip şi fără glas. |
| Din clarul miez al vârstei râd tinereţii tale, Trufaşa-ţi frumuseţe în faţă o privesc Şi ochilor tăi, aştri tulburători de cale, Opun intensu-mi geniu în care se topesc. Mă-nfăţişez cu duhul, nu te sărut pe gură, Plecat ca peste-o floare, te rup şi te respir… Şi nu mai eşti de-acuma trupească o făptură, Ci un potir de unde sug viaţa şi strâng mir. Nu-mi număr anii, seva nu stă în gingăşie : Cu ideala forţă mi-apropii ce mi-e drag, Înjug virtuţi şi patimi la marea poezie În care, fără urme de pulbere târzie, Te-amestec şi pe tine cu sila; pentru mag, Pământul n-are margini şi nici cerurile prag. |
With the serenity of age’s clear pulp I smile upon you youth, Face boldly your proud beauty, Your starlike eyes which lead astray I resist with a strong mind wherein they melt. My spirit I throw in, I do not kiss your lips, Bent as upon a flower, I rend you and your perfume I breathe, You are no more a flesh and blood creation But the chalice wherefrom I sip life, receive grace. My years I do not count, sap doesn’t hang upon prime: With my phantasy’s power I seize what I endear, I harness passion and virtue to the exalted poem In which, with no trace of senescent dust, I force you: To the magician earth has no bounds, Nor has the sky a threshold. |
| Vasile Voiculescu | traducere de Margareta Sterian |
| Ce e amorul? E un lung Prilej pentru durere, Căci mii de lacrimi nu-i ajung Şi tot mai multe cere. |
What is love ? A lifetime spent Of days that pain does fill, That thousand tears can’t content, But asks for tears still. |
| De-un semn în treacăt de la ea El sufletul ţi-l leagă, Încât să n-o mai poţi uita Viaţa ta întreagă. |
With but a little glance coquet Your soul it knows to tie, That of its spell you can’t forget Until the day you die. |
| Dar încă de te-aşteaptă-n prag În umbră de unghere, De se-ntâlneşte drag cu drag Cum inima ta cere |
Upon your threshold does it stand, In every nook conspire, That you may whisper hand in hand Your tale of heart’s aspire. |
| Dispar şi ceruri şi pământ Şi pieptul tău se bate, Şi totu-atârnă de-un cuvânt Şoptit pe jumătate. |
Till fades the very earth and sky, Your heart completely broken, And all the world hangs on a sigh, A word but partly spoken. |
| Te urmăreşte săptămâni Un pas făcut alene, O dulce strângere de mâni, Un tremurat de gene. |
It follows you for weeks and weeks And in your soul assembles The memory of blushing cheeks And eyelash fair that trembles. |
| Te urmăresc luminători Ca soarele şi luna, Şi peste zi de-atâtea ori Şi noaptea totdeauna. |
It comes to you a sudden ray As though of starlight’s spending, How many and many a time each day And every night unending. |
| Căci scris a fost ca viaţa ta De doru-i să nu-ncapă, Căci te-a cuprins asemenea Lianelor din apă. |
For of your life has fate decreed That pain shall it enfold, As does the clinging water-weed About a swimmer hold. |
| Mihai Eminescu | traducere de Corneliu M. Popescu |
| Vântul e copil zburdalnic, fără milă, nici mustrare, Care-mpinge-n rea furtună toate vasele pe mare, Şi, ca lupul dupa turme, se alungă după nori, Şi doboară stejari falnici şi desfoaie blânde flori. |
A merciless young rascal is the Wind. His chief delight Is to worry ships at sea with savage storms by day and night, Like a dog-wolf harrying sheep, he chases clouds and scatters showers, Lays the stately oak-trees low, and snaps the stems of fragile flowers. |
| The apparition of these faces in the crowd; Petals on a wet, black bough. |
Apariţia acestor feţe în mulţime; Petale pe-o neagră, umedă creangă. |
| Vezi, rândunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-aşează bruma peste vii — De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? |
See the swallows quit the eaves And fall the yellow walnut leaves, The vines with autumn frost are numb, Why don’t you come, why don’t you come? |
| O, vino iar în al meu braţ, Să te privesc cu mult nesaţ, Să razim dulce capul meu De sânul tău, de sânul tău! |
Oh, come into my arms’ embrace That I may gaze upon your face, And lay my head in grateful rest Against your breast, against your breast! |
| Ţi-aduci aminte cum pe-atunci Când ne plimbam prin văi şi lunci, Te ridicam de subsuori De-atâtea ori, de-atâtea ori! |
Do you remember when we strayed The meadows and the secret glade, I kissed you midst flowering thyme How many a time, how many a time? |
| În lumea asta sunt femei Cu ochi ce izvorăsc scântei… Dar, oricât ele sunt de sus, Ca tine nu-s, ca tine nu-s! |
Some women on the earth there are Whose eyes shine as the evening star, But be their charm no matter what, Like you they’re not, like you they’re not! |
| Căci tu înseninezi mereu Viaţa sufletului meu, Mai mândră decât orice stea, Iubita mea, iubita mea! |
For you shine in my soul always More softly than the starlight blaze, More splendid than the risen sun, Beloved one, beloved one! |
| Târzie toamnă e acum, Se scutur frunzele pe drum, Şi lanurile sunt pustii… De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? |
But it is late in autumn now, The leaves have fallen from the bough, The fields are bare, the birds are dumb… Why don’t you come, why don’t you come? |
| Mihai Eminescu | traducere de Corneliu M. Popescu |
© 2026 blog.ro-en.ro