21 oct.
Afară-i toamnă, frunza ‘mprăştiată,
Iar vântul svârlă ‘n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într’un ceas gândeşti la viaţa toată. |
Now it’s autumn, leaves roam and scatter,
Again the wind flings heavy drops against the glazing;
And you’re reading old letters, tattered and fading
And retrace a whole life-time in just one hour. |
Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N’ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri. |
With sweet trifles you enjoy such time-wasting,
You’d hate to be disturbed by a tap on the shutter;
For when it’s sleeting outside, it’s so much better
To dream by the fireside, sleepily nodding. |
Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri; |
So I stay in my chair, staring into the fire,
Dreaming of old tales and a fairy queen’s sighs;
Around me the mist rises higher and higher; |
De odat’aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri…
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii. |
Suddenly the rustling of silk makes me rise,
Steps so soft, barely touched by the old floor…
Then with slender, icy hands you hide my eyes. |
Publicat de Lucian Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
14 oct.
Ia cunoştinţa că pot ucide,
că pot zdrobi cu călcâiul capul suav
al stelei răsărinde şi placide,
din pricina căreia am devenit zugrav! |
Be aware that I can kill,
that I can crush with my heel the sweet head
of the peaceful rising star,
because of this I’ve turned to painting houses! |
Ia cunoştinţa că nu am milă de mine,
că sângele meu mi-l amestec cu mestecenii!
Grabnic ţi-aduc la cunoştinţa toate acestea!
Vezi ce faci! |
Be aware that I take no pity on myself,
that I mix my blood with birch trees!
I bring this to your attention with dispatch!
Watch what you do! |
Publicat de Lucian Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
30 sept.
Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri, |
Years have trailed past like clouds over a country,
And they’ll never return, for they’re gone forever,
And I no longer enjoy such light endeavour
As the magic of folk songs or the land of faery |
Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri –
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară. |
Which as a child filled me with wonder,
Not quite understood yet meaning so much to me,
And now these shadows try to recapture me
In this hour of mystery, this twilight hour. |
Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec; |
These trembling fingers touch the strings in vain
To find the right notes from the fading memory
Of youth, so that my soul can vibrate again. |
Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea… mă-ntunec! |
Everything’s disappeared from the horizon of that distant plain
And you can no longer hear the voice of past harmony.
Behind me time gathers… and I darken! |
Publicat de Lucian Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
23 sept.
My tongue-tied muse in manners holds her still,
While comments of your praise, richly compiled,
Reserve thy character with golden quill,
And precious phrase by all the muses filed.
|
E potolită muza mea, sărmana,
numai tălmacii slavei tale, iată,
în litere de aur moaie pana,
scriind cu toate muzele deodată. |
I think good thoughts, whilst other write good words,
And like unlettered clerk still cry „Amen”
To every hymn that able spirit affords
In polished form of well-refinèd pen. |
Gândesc de bine, altul gându-mi scrie,
copist cam necioplit, eu strig „Amin!”
la fiecare imn ce îl învie
condeiul cel de strălucire plin. |
Hearing you praised, I say „‘Tis so, ‘tis true”,
And to the most of praise add something more;
But that is in my thought, whose love to you,
Though words come hindmost, holds his rank before. |
Eşti lăudat şi strig „Aşa-i!” şi-n turmă
adaug încă laudei grozave
cuvinte (nerostite) spuse-n urmă,
dar primele urcând în epitafe… |
Then others for the breath of words respect,
Me for my dumb thoughts, speaking in effect. |
Iubeşte-n alţii vorbele-puzderii
şi-n mine numai vocile tăcerii… |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
18 sept.
„Ziua de azi e în construcţie. Vă mulţumim pentru înţelegere.” 
Publicat de Lucian Velea in Greşeli, Traduceri, Umor
Comenteaza! Recomanda!
16 sept.
Ce singurătate
să nu înţelegi înţelesul
atunci când există înţeles. |
What loneliness
to find no meaning
when there is a meaning. |
Şi ce singurătate
să fii orb pe lumina zilei,-
şi surd, ce singurătate
in toiul cântecului. |
And what loneliness
to be blind in the full light of day, –
and deaf, what loneliness,
amidst the swelling of a song. |
Dar să nu-nţelegi
când nu există înţeles
şi să fii orb la miezul nopţii
şi surd când liniştea-i desăvârşită,-
o, singurătate a singurătăţii! |
But not to understand
when there is no meaning,
and to be blind in the middle of the night,
and deaf when silence is complete, –
oh, loneliness within loneliness! |
Publicat de Lucian Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!