| I measure every Grief I meet With narrow, probing, Eyes — I wonder if It weighs like Mine — Or has an Easier size. |
Măsor cu Ochi pătrunzător Orice Durere-mi iese în cale – Mă-ntreb de cântăreşte cât a Mea Ori mai uşoară pare. |
| A câta oară zorii mă prind fără de somn ? Dă iarna buzna, anul îşi lapădă coroana, Eu în surghiun, departe… Când ai să-mi curmi prigoana, Iar să mă chemi la tine, puternicul meu domn ? Dar tot veghez – de-aicea – iubirea ta plăpândă, Ca peste o comoară-n veci hărăzita mie Sunt Argus, nu c-o sută de ochi, ci cu o mie De inimi arzătoare şi toate stând la pândă. Fereşte mai cu seamă să pleci pe mare-albastră Cu oacheşa aceea făţarnica şi rece; Năvalnicele-mi gânduri, gonind pe urma voastră, Vă vor stârni tempeste, corabia să-nece: Căci te iubesc cu ură, întreg, şi numai eu; Nu te împart cu nimeni, nici chiar cu Dumnezeu. |
How many times did daybreak find me awake? Winter bursts in, the year loses its crown, Banished am I and far away… When will you end my torment And call for me again, oh, mighty, sovereign? I am afar but still hold watch on your frail love Like on a treasure by fate forever destined to me; An Argus am I, not with hundred eyes but With a thousand burning hearts and all of them on the watch. Pray, do avoid to sail on the blue-sea With that cold and dark lady, all hypocrisy; The thoughts assailing me will haunt your trace, Will tempests stir and cause your boat to founder: ’Cause I love thou with hatred as thou be; Not even with the Lord do I share thee. |
| Vasile Voiculescu | traducere de Margareta Sterian |
| Tyger, tyger, burning bright In the forests of the night, What immortal hand or eye Could frame thy fearful symmetry? |
Tigru, Tigru, foc de febre, Între negrele tenebre, Ce urgie-ţi dete ţie Cea cumplită simetrie? |
| It was many and many a year ago, In a kingdom by the sea, That a maiden there lived whom you may know By the name of Annabel Lee; And this maiden she lived with no other thought Than to love and be loved by me. |
De mult, de demult, pe-ai Timpului paşi, Într-un ţinut de miază-zi, O fată trăia, c-un nume gingaş: Cu numele Annabel Lee. Şi ea trăia c-un gând, un singur gând: Să-mi fie dragă şi drag să-i pot fi. |
| Sub o râpă stearpă, pe un râu în spume, Unde un sihastru a fugit de lume, Cu vărsarea serii un străin sosi. — „Ştefan al Moldovei vine a-ţi vorbi!” — „Ştefan al Moldovei, Daniel îi spune, Să aştepte-afară! Sunt în rugăciune.” — „Bunule părinte! Sunt rănit şi-nvins; Însăşi a mea mumă astăzi m-a respins! Viu să-ţi cer povaţă dacă nu-i mai bine Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine?” Daniel Sihastru domnului a zis: — „Mă înşeală-auzul ori eu am un vis? Capul ce se pleacă paloşul nu-l taie, Dar cu umilinţă lanţu-l încovoaie! Ce e oare traiul, dacă e robit? Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit? Viaţa şi robia nu pot sta-mpreună, Nu e tot-odată pace şi furtună. Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi Pentru neatârnare, oameni şi pământuri; Dar nu ai p-acela ca să-i umileşti! Poţi ca să îi sfarâmi; dar nu să-i robeşti! Dacă mâna-ţi slabă sceptrul ţi-o apasă, Altuia mai harnic locul tău îl lasă! Căci mai bine este supus lăudat, Decât cu ruşine domn şi atârnat!” |
Beneath a barren bank, on a foaming river, Where a hesychast fled the world, As evening came a stranger arrived. — „Stephen of Moldavia has come to speak to you!” — „Stephen of Moldavia, Daniel tells him, To wait outside! I am at prayer.” — „Good father! I am wounded and defeated, My own mother herself rejected me today! I have come to seek counsel if it would not be better For Moldavia henceforth to bow to the Turks?” Daniel Sihastru said to the prince — „Does my hearing deceive me or am I dreaming? The falchion does not cut off the bowed head, But the chain bends him humiliatingly! What then is life, if lived in serfdom? A holiday on which no one smiled? Life and serfdom cannot coexist, Peace and a tempest do not happen together. Prince! you have the right to turn into graves For freedom, mean and lands; But you cannot humble them! You can break them; but not enslave them! If the hand your sceptre presses on is weak, Cede your place to a more willing man! For better to be conquered and praised, Than a vassal prince in shame!” |
| După-aceste vorbe, Ştefan strânge-oştire Şi-nvingând păgânii nalţă-o monastire. |
After these words, Stephen gathered his troops And defeating the pagans raised a monastery. |
© 2026 blog.ro-en.ro
