09 feb.
Vântul e copil zburdalnic, fără milă, nici mustrare,
Care-mpinge-n rea furtună toate vasele pe mare,
Şi, ca lupul dupa turme, se alungă după nori,
Şi doboară stejari falnici şi desfoaie blânde flori. |
A merciless young rascal is the Wind. His chief delight
Is to worry ships at sea with savage storms by day and night,
Like a dog-wolf harrying sheep, he chases clouds and scatters showers,
Lays the stately oak-trees low, and snaps the stems of fragile flowers. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
02 feb.
The apparition of these faces in the crowd;
Petals on a wet, black bough. |
Apariţia acestor feţe în mulţime;
Petale pe-o neagră, umedă creangă. |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
26 ian.
Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşează bruma peste vii —
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? |
See the swallows quit the eaves
And fall the yellow walnut leaves,
The vines with autumn frost are numb,
Why don’t you come, why don’t you come? |
O, vino iar în al meu braţ,
Să te privesc cu mult nesaţ,
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău! |
Oh, come into my arms’ embrace
That I may gaze upon your face,
And lay my head in grateful rest
Against your breast, against your breast! |
Ţi-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne plimbam prin văi şi lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori! |
Do you remember when we strayed
The meadows and the secret glade,
I kissed you midst flowering thyme
How many a time, how many a time? |
În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei…
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s! |
Some women on the earth there are
Whose eyes shine as the evening star,
But be their charm no matter what,
Like you they’re not, like you they’re not! |
Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea! |
For you shine in my soul always
More softly than the starlight blaze,
More splendid than the risen sun,
Beloved one, beloved one! |
Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Şi lanurile sunt pustii…
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? |
But it is late in autumn now,
The leaves have fallen from the bough,
The fields are bare, the birds are dumb…
Why don’t you come, why don’t you come? |
|
|
| Mihai Eminescu |
traducere de Corneliu M. Popescu |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
1 comentariu - Comenteaza! Recomanda!
19 ian.
Some say the world will end in fire,
Some say in ice.
From what I’ve tasted of desire
I hold with those who favor fire.
But if it had to perish twice,
I think I know enough of hate
To say that for destruction ice
Is also great
And would suffice. |
Unii spun că lumea va sfârşi în flăcări,
Alţii spun că în gheaţă.
Din ce-am gustat eu din dorinţă,
Îi cred pe cei ce spun în flăcări.
Dar dacă ar fi să pier de două ori,
Cred că am învăţat destule despre ură
Ca să spun că pentru distrugere
E la fel de bună şi gheaţa
Şi ar fi suficientă. |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
1 comentariu - Comenteaza! Recomanda!
12 ian.
Zi cu soare, ger cu stele!… Hai, iubită, la primblare.
Caii muşcă-a lor zăbale, surugiul e călare;
Săniuţa, cuib de iarnă, e cam strimtă pentru doi…
Tu zâmbeşti?… Zâmbirea-ţi zice că e bună pentru noi. |
The snow is sparkling in the sun — come, dearest, drive with me,
The horses stamp impatiently, and champ their bits with glee;
My sledge is small — a winter nest — too small, maybe, for two.
You smile, my love? That means ‘tis large enough for me and you. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
05 ian.
In a little house keep I pictures suspended,
it is not a fix’d house.
It is round, it is only a few inches
from one side to the other;
Yet behold, it has room for all the shows of the world,
all memories!
Here the tableaus of life, and here the groupings
of death;
Here, do you know this? This is cicerone himself.
With finger rais’d he points to the prodigal
pictures. |
Într-o casă mică, păstrez, agăţate, tablourile;
nu e o casă aşezată.
E rotundă; numai câţiva centimetri sunt
dintr-o parte în alta.
Şi totuşi, e loc pentru toate splendorile lumii,
pentru toate amintirile!
Aici, sunt imagini ale vieţii, dincolo, aspecte
ale morţii,
Iar acolo, îl cunoşti? Este chiar ghidul.
Cu degetul ridicat, arată spre mirobolantele
tablouri. |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!