16 ian.
„Insensibility” de Wilfred Owen
| I
Happy are men who yet before they are killed |
I
Ferice de acei ce pân-a fi ucişi |
Arhiva categoriei 'Poezie'
09 ian.
„Semne” de Lucian Blaga
| Porumbii-prooroci îşi scaldă aripile înnegrite de funingine în ploile de sus. Eu cânt — semne, semne de plecare sunt. |
Prophetic doves bathe in the rain up there, wings blackened by soot. I sing — signs, they are signs of leaving. |
02 ian.
„Fra Lippo Lippi” de Robert Browning
| I am poor brother Lippo, by your leave! You need not clap your torches to my face. Zooks, what‘s to blame? you think you see a monk! What, ‘tis past midnight, and you go the rounds, And here you catch me at an alley‘s end Where sportive ladies leave their doors ajar? The Carmine‘s my cloister: hunt it up, Do,‒harry out, if you must show your zeal, Whatever rat, there, haps on his wrong hole, And nip each softling of a wee white mouse, Weke, weke, that‘s crept to keep him company! Aha, you know your betters! Then, you‘ll take Your hand away that‘s fiddling on my throat, And please to know me likewise. Who am I? |
Îngăduiţi! sunt bietul frate Lippo! Nu-mi scoateţi ochii cu aceste torţe! Ce naiba! Nu arăt eu a călugăr? Cum? E trecut de miezul nopţii Şi voi vă faceţi rondul şi m-aţi prins Aici, la capătul aleii unde uşa O las‘ crăpată fetele sprinţare? Sunt din Carmine. ‒ Scotociţi, dar ‒ hai! De vreţi să v-arătaţi zeloşi, stârpiţi Orice guzgan ieşit din vizuină Şi gâtuiţi ‒ chiţ! ‒ şoricelul alb Deprins cu-asemenea tovărăşie! Aha! Ţi-e teamă de superiori? Atunci ia mâna de pe beregată, Că nu e scripcă şi ‒ să mă prezint. |
26 dec.
„God’s Grandeur” de Gerard Manley Hopkins
| The world is charged with the grandeur of God. It will flame out, like shining from shook foil; It gathers to a greatness, like the ooze of oil Crushed. Why do men then now not reck his rod? Generations have trod, have trod, have trod; And all is seared with trade; bleared, smeared with toil; And wears man‘s smudge and shares man‘s smell: the soil Is bare now, nor can foot feel, being shod. |
Lumea e încărcată cu măreţia lui Dumnezeu. Va arde cu flamă, ca folia care-n strălucire se zbate. Se adună în măreţie, ca seminţele pentru ulei sfărâmate. De ce oamenii maiul i-l recunosc aşa greu? Generaţii întregi zdrobiră, zdrobiră, zdrobiră mereu; Totul ars de negoţ, mânjit de trudă, spurcat e; Poartă petele omului, mirosul cu el îl împarte: Ogorul e sterp, nici tălpi nu-l simt, încălţate. |
| And for all this, nature is never spent; There lives the dearest freshness deep down things; And though the last lights off the black West went Oh, morning, at the brown brink eastward, springs— Because the Holy Ghost over the bent World broods with warm breast and with ah! bright wings. |
Şi cu toate acestea, natura rămâne necheltuită; Prospeţime de preţ adânc în lucruri transpare; Ultimul licăr din negrul apus mai palpită Trecând, răsărind în zorii cu margini deschise-n culoare, Pentru că Sfântul Duh peste lumea-ndoită Cloceşte cu pieptul cald şi ah! aripi strălucitoare. |
| Gerard Manley Hopkins | traducere de G. Tartler |
19 dec.
„Journey of the Magi” de T.S. Eliot
| ‘A cold coming we had of it, Just the worst time of the year For the journey, and such a long journey: The ways deep and the weather sharp, The very dead of winter. And the camels galled, sore-footed, refractory, Lying down in the melting snow. |
Ne-a întâmpinat cu frig mare Tocmai cea mai rea vreme a anului Pentru un drum aşa de lung: Căile desfundate şi aerul tăios, Chiar miezul mort al iernii. Şi cămilele rănite, betege de picioare, răzvrătite, Culcându-se în omătul care se topea. |
12 dec.
„When You Are Old” de William Butler Yeats
| When you are old and grey and full of sleep, And nodding by the fire, take down this book, And slowly read, and dream of the soft look Your eyes had once, and of their shadows deep; |
Când vei fi bătrână, cu părul sur şi plin de somn, Când vei da din cap, moţăind lângă vatră, ia această cartea a mea Şi citeşte-o încet, şi visează la galeşa privire Pe care o avură ochii tăi odată şi la umbrele lor adânci; |
| How many loved your moments of glad grace, And loved your beauty with love false or true, But one man loved the pilgrim Soul in you, And loved the sorrows of your changing face; |
La câţi au iubit clipele tale de veselă drăgălăşie Şi ţi-au iubit frumuseţea cu dor fals sau adevărat; Dar un singur om a iubit călătorul suflet din tine, Şi a iubit durerile din obrazul tău schimbat, |
| And bending down beside the glowing bars, Murmur, a little sadly, how Love fled And paced upon the mountains overhead And hid his face amid a crowd of stars. |
Şi aplecat puţin printre gratiile înflăcărate, Şopteşte, cam trist, cum iubirea fuge mereu, Şi trecând peste munţii ce stau deasupra atingerii noastre, Îşi ascunde faţa în roiul de stele pribegi. |
| William Butler Yeats | traducere de Ion Pillat |