Tehnologia a adus o revoluţie în comunicare prin SMS şi programele de tip instant messenger (expresie tradusă uneori ca „mesagerie instant” – o traducere nefericită, după părerea mea). Oamenii îşi pot trimite „instant” mesaje text şi pot reacţiona la fel de rapid. Probabil că în toată istoria omenirii nu s-a scris atât de mult. Însă cum se scrie?
Continuare »
Pentru că se tot întâmplă ca oamenii pur şi simplu să moară, trebuie să apară alţii. Asta este copulaţia. Însă oamenii nu dorm, ci lucrează cu inima, penisul şi vaginul din greu. Eu i-am văzut pe părinţii mei în camera de zi când copulau. Tata icnea îngrozitor şi mama a urlat, însă deocamdată niciunul dintre noi n-a murit. Însă poate că doar au exersat, fiindcă bunica e deja destul de bătrână.
Continuare »
Este vorba despre o femeie vădană care avea şapte feciori şi atunci când torcea pe prispă s-a oprit un călăreţ şi a spus: eu sunt Ştefan, turci ne-au învins. Şi noi i-am învins pe turci fiindcă pe unul la omorât cu sabia, adică l-a tăiat la gât, şi atunci Ştefan cel Mare s-a dus cu calul la el şi-a spus ia uite cum îi curge sânge şi au venit ceililanţi colegi de-ai lui şi-a zis şi ei ia uite cum îi curge sânge. Atunci Ştefan cel Mare a plecat şi calul era plin numai de spumă şi s-a întors la castel şi Ştefan era rănit la mână călare pe cal şi Ştefan a ciocănit în poartă şi a spus: eu sunt Mamă dă-mi drumul să intru fiincă sunt rănit la mână. Dar dăschideţi poarta, nu vezi că turci ne conjor. Bine, am să-ţi dau drumul. Ce bini-mi pare, fiindcă şi calul îngheaţă de frig. Şi până la urmă i-a dat drumul.
Expresia „to know better” face parte dintre acele „monede” lingvistice – cu două feţe. Există semnificaţia de bază, cea care se traduce cu „a şti mai bine”, în sensul cel mai cuminte şi mai aşezat al cuvintelor. Poţi să ştii o poezie mai bine decât ieri, sau poţi să ştii mai bine decât un coleg lecţia.
Continuare »
Tipătescu se purta cu nevasta lui Trahanache aşa ca şi cum ea n-ar avea soţ. Îi trimite scrisori de amor, vorbesc amândoi ca nişte îndrăgostiţi şi aşa mai departe. La începutul piesei, Caţavencu este adresiv pentru a admira scrisoarea, iar în finalul piesei, când pierde scrisoarea este servil, lipsit de orice gest umil. Toate personagele din „O scrisoare pierdută” sunt lipsite de incultură. Deseori Caragiale demasca moravurile moşierilor de a da nas copiilor lor. Poliţistul Prispanda vorbeşte numai cu perle.
© 2026 blog.ro-en.ro
