Tehnologia a adus o revoluţie în comunicare prin SMS şi programele de tip instant messenger (expresie tradusă uneori ca „mesagerie instant” – o traducere nefericită, după părerea mea). Oamenii îşi pot trimite „instant” mesaje text şi pot reacţiona la fel de rapid. Probabil că în toată istoria omenirii nu s-a scris atât de mult. Însă cum se scrie?

Scrierea aceasta trebuie să fie „instant”. Este foarte util să scrii repede, însă nu mulţi învaţă să o facă aşa cum trebuie, mai ales că nu e ceva „cool”. Ca să fie „cool”, trebuie să se vadă, iar asta înseamnă să scrii într-un anumit fel. Nu mă refer la cine ştie ce talent în exprimare, la impregnarea cuvintelor cu propria personalitate, ci la nişte banale prescurtări.

Nu este ceva nou, prescurtările se folosesc de când lumea. Totuşi, ele trebuie să ţină seama de locul unde sunt folosite, de sugestivitatea prescurtării, de evitarea unor confuzii. De exemplu, am văzut deseori cuvântul „messenger” prescurtat „mess” (fără punct, fiindcă nu mai stă nimeni să marcheze prescurtările cu punct). Cuvântul „messenger” aparţine limbii engleze, prescurtarea lui cui aparţine? Din câte poate spune oricine ştie cât de cât limba engleză, „mess” înseamnă în primul rând „dezordine”. Aşa că, ţinând cont de faptul că îmi place ordinea, sper să fiu înţeles de ce mi se cam taie elanul când îmi scrie cineva „ne întâlnim pe mess”.

Ei, dar asta nu e nimic. Cu adevărat „cool” este să foloseşti „prescurtări fonetice”. De exemplu, „k” în loc de „ca”, „dc” în loc de „de ce” sau „8imist” în loc de „optimist”. Hai să zicem că pe SMS sau pe chat, cu prietenii, este de înţeles. Problema este că cei procedează aşa, o fac atât de frecvent, încât ajung să o facă oriunde şi oricând. Îmi amintesc de un semnal de alarmă tras de profesorii din Marea Britanie cu ceva vreme în urmă, îngroziţi de faptul că unii elevi au ajuns să scrie în acest fel chiar şi la examene.

Însă ceea ce nu înţeleg deloc este înlocuirea literei „u” cu „oo”. Astfel, „mult” devine „moolt”. Este o aberaţie absolută, pentru că nici măcar nu scurtează textul, ci îl lungeşte. Totul se trage de la „cool”, în dorinţa de a suna mai „americăneşte”, mai „şmecher”. Şi într-adevăr, aşa sună când văd scris în loc de simpaticul „pup” obscenul „poop”, care înseamnă pur şi simplu „caca”. Să mai zic că este folosit şi ca verb?