Este vorba despre o femeie vădană care avea şapte feciori şi atunci când torcea pe prispă s-a oprit un călăreţ şi a spus: eu sunt Ştefan, turci ne-au învins. Şi noi i-am învins pe turci fiindcă pe unul la omorât cu sabia, adică l-a tăiat la gât, şi atunci Ştefan cel Mare s-a dus cu calul la el şi-a spus ia uite cum îi curge sânge şi au venit ceililanţi colegi de-ai lui şi-a zis şi ei ia uite cum îi curge sânge. Atunci Ştefan cel Mare a plecat şi calul era plin numai de spumă şi s-a întors la castel şi Ştefan era rănit la mână călare pe cal şi Ştefan a ciocănit în poartă şi a spus: eu sunt Mamă dă-mi drumul să intru fiincă sunt rănit la mână. Dar dăschideţi poarta, nu vezi că turci ne conjor. Bine, am să-ţi dau drumul. Ce bini-mi pare, fiindcă şi calul îngheaţă de frig. Şi până la urmă i-a dat drumul.