Joi, 13 martie 2008, a avut loc în Franţa, la Palatul Behague, dezbaterea anunţată pe tema relansării lectoratelor de limbă română din această ţară. Discuţiile, deosebit de animate, au fost moderate de ambasadorul României la Paris, Teodor Baconschi. Rând pe rând, şi-au expus opiniile şi informaţiile pe această temă Ionela Dabija, directorul Institutului limbii române de la Bucureşti, cei doi lectori de la Universităţile Paris IV şi Paris III, Mircea Goga şi Marina Dumitriu, Christiane Brabenec, care gestionează dosarul România la Ministerul francez al învăţământului superior şi cercetării, profesorii Alvaro Rocchetti (Sorbonne Paris 3) şi Alain Vuillemin (Universite d’Artois), Robert Adam, reprezentantul Institutului Cultural Român din Paris, precum şi membri ai corpului diplomatic din capitala Franţei.

Continuare »

! algoritm are în noul DOOM o singură formă de plural – algoritmi (dispare anterior acceptatul algoritme)

! alguacíl e un hispanism care constituie un mare mister pentru mine; am intuit pronunţia [ci pron. si] (-gua-), m-am bucurat enorm că există un astfel de substantiv masculin cu pluralul alguacíli în limba română, atâta că în ruptul capului n-am reuşit să găsesc o explicaţie românească pentru el; mai ciudat de-atât chiar, semnul exclamării aşezat în dreptul cuvântului înseamnă că s-a adus doar o modificare unui termen deja existent (în ce limbă? că în dicţionarele româneşti nu e!)

* aliniát nu apărea în vechiul DOOM ca adjectiv (deşi DEX-ul îl menţiona); aflăm acum că pluralul este aliniáţi, iar femininul e aliniátă-aliniáte; ca observaţie, a nu se confunda cu substantivul alineat, rămas neschimbat

* all right e acceptat aşa cum vine, inclusiv pronunţia [olráĭt]; poate fi, după caz, locuţiune adjectivală, locuţiune adverbială sau interjecţie

* alma mater, cu genitiv-dativul almei mater, se adaugă seriei de expresii cu origine latină; desemna iniţial, la romani – patria, iar ulterior – universitatea; strict etimologic, înseamnă „mamă hrănitoare”

Deşi cam morbid, unul dintre cele cele mai cunoscute exerciţii de dicţie în limba română este:

Piatra crapă capul caprei în patru, cum a crăpat şi capra piatra în patru.

Continuare »

! alcoolemie păstrează aceleaşi forme cunoscute ale substantivului feminin, articulat alcoolemía, cu genitiv-dativul alcoolemíei; se modifică silabaţia, acceptându-se ambele variante (al-co-o-le-mi-e/al-co-ol-e-mi-e); este, de asemenea, prospăt inclus între vorbe * alcoolscopul, cu pluralul alcoolscoape, denumind „instrumentul pentru determinarea alcoolemiei”

* alergolog este numele specialistului în alegologie, având pluralul alergologi; deşi mai rar folosit, este indicat şi femininul * alergologă, cu genitiv-dativul alergologei şi pluralul alergologe

* alexăndrinean este noul adjectivul referitor la Alexandria, cu pluralul alexăndrineni, femininul alexăndrineană-alexandrinene; folosit ca substantiv, termenul are drept corespondent feminin pe * alexăndrineancă – alexăndrinence

* alfabetar este substantivul neutru, cu pluralul alfabetare, care dă nume instrumentului de lucru al picilor de clasa I

* alfanumeric (alfanumérici; f. alfanumérică, pl. alfanumérice) este un sistem care utilizează pentru notaţii literele şi cifrele

Cele două litere nu se scriu întâmplător asemănător. Un simplu exerciţiu de dcţie ne arată cât de uşor este să le încurcăm:

Şase saşi în şase saci.

Continuare »

* Alba Iulia apare ca substantiv propriu feminin, cu genitiv-dativul Albei Iulia (silabaţie -li-a); alături de acesta, noile sale derivate: * albaiulian, folosit şi ca adjectiv variabil (albaiulieni, albaiuliană, albaiuliene), dar şi * albaiuliancă, cele două substantive denumind locuitorii acestui oraş

alb nu este un cuvânt nou, dar unele compuse ale sale sunt proaspăt acceptate: * alb-albastru, * alba-neagra, * alb-argintiu, * alb-gălbui, * alb-negru

albastru contribuie şi el la îmbogăţirea vocabularului cu * albastru-azuriu, * albastru-deschis

! albií este un verb ciudat al limbii române, foarte rar folosit, lucru ce determină considerarea lui, la o primă vedere, drept o greşeală a lui albi; exista, însă, chiar din DOOM-ul vechi, însemnând „a lua forma unei albii”, noutatea fiind trecerea lui în clasa reflexivelor; avem, prin urmare, albiéşte (sli. -bi-e-), albiá (sil. -bi-a); albiáscă; albiínd (sil. -bi-ind)

* Albion, vechiul nume al Marii Britanii, face şi el parte dintre substantivele proprii nou introduse în dicţionar