23 nov.
A vota este unul dintre verbele fundamentale ale lumii moderne, denumind un drept indiscutabil al omului. Este, dacă vreţi, o formă mai elaborată de exprimare a opiniei pe care fiecare dintre noi şi-o formează despre anumite lucruri, diferit în funcţie de informaţia acumulată, experienţa personală, convingeri ori mod de gândire. Se pare că media tuturor opţiunilor noastre ar trebui să dea un rezultat perfect, în funcţie de care organizarea societăţii ar reflecta modul în care indivizii ei vor să vieţuiască. Problemele asupra cărora ni se cere părerea sunt fie candidaturile unora dintre noi care ar vrea să ne reprezinte, fie diferite hotărâri, propuneri, chestiuni legate de modul de organizare şi conducere a colectivităţii în care trăim.
Continuare »
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza! Recomanda!
19 nov.
* Chianti este introdus în noul DOOM ca substantiv propriu neutru, precizând numele locului din care provine celebrul vin. Din aceeaşi serie a substantivelor proprii, primim şi neutrul *Chicago, pronunţat din engleză cu ch=ş, dar şi *Chile – ţară cu denumire de origine spaniolă, cu pronunţia čile şi genitiv-dativul (statului) Chile.
* chilug este menţionat ca adverb, funcţionând într-o singură expresie: „tuns chilug”
! chimono / chimonou este substantiv masculin cu două forme nearticulate acceptate; articularea chimonoul şi pluralul chimonouri sunt însă identice pentru ambele forme
* chinologic este un adjectiv masculin nou, care face referire la orice lucru legate de specia canină; are pluralul chinologici şi femininul chinologică-chinologice
! a chinui îşi îmbogăţeşte paradigma; avem eu chinuiesc/chinui pentru indicativ prezent şi el să chinuiască/să chinuie pentru conjunctiv
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Ortografie
Comenteaza! Recomanda!
16 nov.
Nu-mi place toamna, dar recunosc: uneori mă încântă culorile, iar alteori mi-s dragi vorbele ei. Ca de pildă a desfrunzi. Verbul se referă cuminte la rămânerea copacului – fie el singur sau crescut în pădure – fără frunze, odată cu venirea frigului. Însă structurile sinonime sunt nemăsurat de metaforice şi aproape umane…
Se spune că-şi pierde frunzele copacul, de parcă ar avea vreun colţ neştiut, le-a pus acolo şi-a uitat de ele… sau or fi precum cheile de la maşina timpului? Se zice că se despoaie, de parcă frunzele-s haine… sau îs pui? Ori cică toamna lipseşte copacul de frunze – ca şi cum un mare dor ar rămâne-n urma lor; ori singur şi le leapădă – ca pe-o ruşine… şi se dezgoleşte. Îmi sună ciudat, dar există a desfoia şi a defolia, mai savante şi mai grave. Şi am mai găsit, absent din variantele oficiale ale dicţionarelor şi gonită undeva în argotic, desfrunzirea cu sensul de „jefuire, de bătaie rea”, soră cu moartea.
Continuare »
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza! Recomanda!
12 nov.
* chateaubriand este un celebru produs culinar pe care îl menţionează şi DOOM2, preluat din franceză, de unde păstrează şi denumirea şi pronunţia (şatobriã); silabaţia este cha-teau-bri-and, iar articularea chateaubriand-uri. Găsim imediat în vecinătate şi originea termenului, de la numele scriitorului francez *Chateaubriand, cel care prefera acest fel de mâncare.
* cheeseburger e o altă gustare, de data aceasta de la americani, substantiv masculin cu pronunţia cizburgăr şi pluralul cheesburgeri
! a cheltui îşi modifică puţin paradigma, acceptând pentru indicativ eu cheltuiesc/cheltui şi pentru conjunctiv el să cheltuiască/să cheltuie
! cheotoare / cheutoare are de acum două forme corecte; substantivul feminin are genitiv-dativul cheotorii / cheutorii şi pluralul cheotori / cheutorii
* cherry păstrează grafia din engleză, cu pronunţia (céri); se articulează româneşte cherry-ul cu pluralul cherry-uri (când e vorba de porţii ori sorturi)
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Ortografie
Comenteaza! Recomanda!
09 nov.
Verbul a se încrede înseamnă a pune temei pe ceva, sau mai ales pe cineva, a se bizui ori a conta pe vreun lucru ori pe vreo persoană. În diverse situaţii, şi cu grade diferite de implicare (ceea ce determină intensităţi variate ale dezamăgirii post factum), oamenii se pot baza fie pe vorbele, fie pe cinstea ori pe onestitatea semenilor lor; îşi pot pune toată nădejdea în altcineva (şi atunci apare frumoasa expresie „mă încred în tine”), ori pot avea o părere exagerată asupra propriului sine (îmi aduc aminte cu plăcere de „ce te încrezi atâta?” cu care îi taxam, în copilărie, pe fuduli şi îngâmfaţi).
Continuare »
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza! Recomanda!
