* cha-cha-cha e un hispanism care păstrează pronunţia originală (ch=č), denumind un dans care primeşte articularea cha-cha-cha-ul şi pluralul cha-cha-cha-uri

! challenger nu ne mai trimite la şalanger, ci este acceptat ca atare, cu grafia şi pronunţia originale (célenger), substantiv masculin cu pluralul challengeri

* charismatic (ch=c) apare ca adjectiv masculin cu pluralul charismatici; dacă-i feminină – e charismatică, dacă-s mai multe – sunt charismatice. Acestea toate sunt derivate de la substantivul feminin *charismă, cu genitiv-dativul charismei.

! charleston continuă să fie substantiv neutru, să se pronunţe čarlston, să se despartă în silabe charles-ton, dar primeşte – mai nou – formă de plural: charlestonuri

* chat este un anglicism intens utilizat în zilele noastre, substantiv neutru cu pronunţia cet şi articularea chatul

Verbul a gândi are o sumedenie de accepţii, unele extrem de diverse. Cel mai superficial, întrucâtva, sugerează formarea unei idei despre un lucru, un altul se referă la pătrunderea cu mintea în profunzimea lucrurilor, mergând chiar până la sublinierea calităţilor creative ale spiritului uman, a originalităţii ideilor despre obiectele şi fenomenele din realitatea înconjurătoare. Astfel privind lucrurile, sinonimia cu a reflecta trimite frumos la oglindă, sugerând capacitatea omului de a-şi răsfrânge în mental lumea în care vieţuieşte.

Răsărite deci într-un univers complex al reprezentărilor, gândirile pot avea forma unor idei fulgerătoare („a-i trece prin minte că”), a unor convingeri sau credinţe personale („a crede, a socoti că”), a unor repere folosite în luarea deciziilor („a lua în considerare”), a unor amintiri („a evoca în memorie sau în imaginaţie”), a unei înţelegeri superioare asupra lucrurilor („a-şi da seama sau a fi conştient de”), a unor dorinţe ori finalităţi („a proiecta în gând, a avea în intenţie să”), ori a unor creaţii inedite („a inventa, a concepe ceva concret sau abstract”).

Continuare »

* celular apare cu un al doilea sens în DOOM2 (prima accepţie a termenului este cea din domeniul biologiei); substantivul neutru referă la micile obiecte electronice care ne-au devenit indispensabile, şi are pluralul celulare

* Cenuşăreasa este numele unui celebru personaj din basmele copilăriei; norma îl menţionează ca substantiv propriu, cu genitiv-dativul Cenuşăresei. I se alătură şi *Cerber, un animal mitologic (cu multe capete şi întrebuinţat la pază), substantiv propriu masculin

* a cepuí face parte din categoria verbelor noi, însemnând „a pune cepuri, a curăţa arbori”; pentru indicativ prezent sunt precizate formele eu/ei cepuiesc, pentru imperfect el cepuia şi pentru conjunctiv el să cepuiască

* cerchist apare ca un derivat al lui „cerc”, însă nu orice cerc… eu l-am găsit folosit doar în legătură cu activitatea scriitorilor din Cercul Literar de la Sibiu; termenul este substantiv sau adjectiv masculin, cu pluralul cerchişti şi femininul cerchistă/cerchiste

* Cezar / Caesar este acceptat sub ambele variante (şi în grafie românească, dar şi păstrând etimonul latinesc); este substantiv propriu masculin, numele celebrului împărat roman

Verbul a răci are trei trimiteri fundamentale, toate referindu-se la scăderile de temperatură, în sisteme de referinţă diverse: fizic, medical şi emoţional. Pentru fiecare dintre acestea există antonime, în mod interesant diferenţiate prin gradul de intensitate – spunem a se încălzi, a-şi reveni ori a se înfierbânta.

De cele mai multe ori, folosim verbul atunci când ne gândim la a deveni sau a face să devină mai rece, fie că avem în vedere obiecte sau lichide, fie că ne plângem de vremea capricioasă care ne aminteşte că iarna e aproape. Iar atunci când este vorba despre timp, cuvântul este sinonim cu a (se) răcori sau cu regionalul a (se) reveni… se vede treaba că în unele locuri răcoarea e normalitatea, iar căldura excepţia de la regulă. Continuând incursiunea printre sensurile verbului, observăm că scăderile ambientale de temperatură pot avea rezultate neplăcute, motiv pentru care vorbim, folosind acelaşi lexem, despre îmbolnăvirea contractând o răceală.

Continuare »

* cecen este substantiv sau adjectiv masculin, cu pluralul ceceni şi femininul cecenă-cecene. Din aceeaşi familie lexicală se alătură şi femininul *cecenă – limba, cu genitiv-dativul cecenei.

! cefalée primeşte, pe lângă mai articularea deja existentă – cefaléea şi genitiv-dativul cefaléei, formă de plural, identică singularului cefalee

* Cehia se alătură substantivelor proprii nou intrate în normă, cu silabaţia Ce-hi-a şi genitiv-dativul Cehiei. Se adaugă aici *cehoaică – termen familiar cu genitiv-dativul cehoiacei şi pluralul cehoaice. Un hibrid interesant este *ceho-slovac care se referă la orice lucru „dintre Cehia şi Slovacia”, care n-are cum să fie confundat cu anteriorul !cehoslovac (care are acum două variante de despărţire în silabe)… Surpriza seriei este însă *Cehoslovacia – o fostă ţară pe care o consemnează, ca noutate, DOOM2…

* ce-i apare menţionat ca structură de sine stătătoare, funcţionând în expresii de tipul „Ce-i preocupă?”; este alcătuit din pronume relativ şi pronume personal, după acelaşi principiu ca şi *ce-l (din „Ce-l preocupă?”)

*celtă/celtică este limba vechilor celţi; substantivul feminin are genitiv-dativul celtei/celticei

Ai cui?