29 iun.
Dublă penalizare
Dar dacă e pus uşor, cu grijă? 
Arhiva categoriei 'Limba română'
27 iun.
a metaforiza
A metaforiza este un verb care se foloseşte rar şi are o semnificaţie oarecum specializată, referindu-se la „a folosi mult metafore, a vorbi în metafore” sau „a da unui cuvânt/cuvintelor valoare metaforică”. Există, bineînţeles, şi substantivul metaforizare, dar n-am găsit nicăieri vreun sinonim pentru aceşti termeni, iar despre antonime n-am nicio idee. Poate doar ceva care să aibă în vedere sporirea expresivităţii vorbirii ori, dimpotrivă, absenţa oricărei expresivităţi, banalizarea exprimării.
Continuare »
23 iun.
DOOM 2: a deşerta – a detarta
! a deşerta îşi modifică o parte din paradigmă; DOOM2 nu mai indică forma de persoana I pentru indicativ, ceea ce mă face să cred că aceasta rămâne neschimbată – eu deşert; tot astfel, şi pentru persoana a III-a se păstrează el deşartă; conjunctivul prezent devine însă el să deşerte (în loc de să deşarte)
* deşertic este un adjectiv masculin cu pluralul deşertici şi femininul deşertică–deşertice. Din aceeaşi familie lexicală, primim *a se deşertifica, reflexiv cu indicativul prezent se deşertifică.
* a deşosa apare ca verb cu indicativul prezent deşosează; termenul se referă la dinţi, cu sensul de „a dezveli, a retrage din gingie”, ori la plante – „a-şi dezveli rădăcina”
* deşteptător este înregistrat ca noutate, având (pe lângă mai vechea valoare adjectivală) rol de substantiv neutru, cu pluralul deşteptătoare
* a detartra intră în DOOM cu întreaga sa familie; verbul are indicativul prezent detartrează, iar lui i se adaugă substantive ca *detartraj (neutru cu pluralul detartraje), *detartrare (feminin cu pluralul detartrări) şi *detartrant (neutru cu pluralul detartrante), care poate avea şi valoare adjectivală – cu pluralul detartranţi şi femininul detartrantă–detartrante.
20 iun.
a dogori
Verbul a dogori pare să fi devenit un soi de termen de referinţă pentru verile timpurilor noastre, cele care stau sub semnul focului şi al soarelui, căci miezul zilelor transformă orice beton, asfalt şi piatră în sursă inepuizabilă de căldură arzătoare.
Lumea aşa cum o cunoaştem se încinge, se înfierbântă, emană radiaţii fierbinţi, care ard, pârjolesc totul în calea lor. La un alt nivel al semanticii cuvântului, totalitatea senzaţiilor provocate de caniculă îşi găseşte un profund corespondent pe plan interior, motiv pentru care termenul poate stabili sinonimie cu „a fi aprins, încins, înfierbântat de o emoţie, de boală”. Febra şi arşiţa se adună cuminţi în zona simptomatologiei combustiei interioare, pentru a sugera văpaia unui altfel de foc.
Continuare »
16 iun.
DOOM 2: a destructura – pe deşelate
* a destructura apare ca noutate, verb cu indicativul prezent el destructurează; are două variante acceptate pentru despărţirea în silabe – des-truc-tu-ra/de-struc-tu-ra
! destui este un pronume nehotărât care suferă o serie de schimbări; forma de masculin plural este exemplificată în structura destui gândesc aşa, iar despre forma de feminin destule, se precizează că poate avea şi valoare neutră – a îndurat destule; forma de genitiv-dativ e destulora, iar cea de acuzativ e a (la) destui – pentru masculin şi a (la) destule – pentru feminin, adică voturile destulora/a destui şi s-a adresat destulora/la destui
* destul apare cu o valoare nouă în DOOM, adverb cu sensul de „suficient de, aproximativ, relativ”, în structuri de tipul destul de buni (structură invariabilă, desigur)
! a se deşănţa trece în categoria reflexivelor, verb rar folosit, cu indicativul prezent se deşănţează. Familia sa lexicală se îmbogăţeşte cu *deşănţat, care poate avea atât valoare adjectivală, cât şi valoare substantivală, masculin cu pluralul deşănţaţi şi femininul deşănţată/deşănţate.
* pe deşelate este locuţiune adverbială
13 iun.
a dezaproba
Înţelesul verbului a dezaproba presupune „a se declara împotriva unui lucru” ce a fost spus sau făcut de altcineva. Justificarea acestui act se poate identifica în „a considera ca fiind inacceptabil, a găsi rău sau reprobabil” respectivul cuvânt sau gest al cuiva. Explicaţiile verbului nu se ocupă însă de gradele diferite de intensitate, de vehemenţa pe care uneori o poate avea dezaprobarea. Ceea ce face să fie cu atât mai interesante sinonimele, care surprind o gamă largă de moduri de realizare, de la banalul a nu aproba, ori a reproba, a respinge, a dezavua, a protesta, sau a mustra, a blama, a condamna, până la a înfiera, a stigmatiza, a sancţiona, a proscrie şi a osândi.
Continuare »