! a se desprimăvăra trece în categoria reflexivelor, verb cu indicativul prezent se desprimăvărează. Tot astfel se întâmplă şi cu sinonimul său !a se împrimăvăra, verb reflexiv cu indicativul prezent se împrimăvărează.

* a destabiliza (des-ta-bi-liz-a/de-sta-bi-li-za) apare ca noutate, verb cu indicativul prezent el destabilizează. Din aceeaşi familie lexicală primim *destabilizare, substantiv feminin cu genitiv-dativul destabilizării şi pluralul destabilizări, dar şi adjectivul *destabilizator, masculin cu pluralul destabilizatori şi femininul destabilizatoare/destabilizatoare.

* a destaliniza are două variante pentru despărţirea în silabe – des-ta-li-ni-za/de-sta-li-ni-za, fiind înregistrat ca verb cu indicativul prezent destalinizează

! a destăinui are forme duble în paradigmă, DOOM indicând indicativul prezent eu/ei destăinui/destăinuiesc (deşi cred că e o greşeală pe undeva, probabil avem ei destăinuie/destăinuiesc), imperfectul el destăinuia şi conjunctivul prezent el să destăinuie/să destăinuiască

! a se destrăbăla are exclusiv forme reflexive, verb cu indicativul prezent se destrăbălează

Verbul a supraveghea implică pe de o parte ideea de grijă, de atenţie, iar pe de altă parte pe cea de control şi de autoritate. Aceste conotaţii se suprapun acţiunilor de observare, de pază, de veghe, urmărire, monitorizare. Rezultatul de atins pare să fie un efort de ocrotire, sau de eliminare a unor riscuri presupuse şi probabile, ori o încercare de obţinere a unui rezultat corect şi conform cu realitatea obiectivă. În această ultimă accepţie a termenului, examenele pe care le susţin candidaţii (de orice vârstă şi pentru orice ar aplica ei), au drept condiţie absolută şi incontestabilă necesitatea supravegherii. Facem parte dintr-o societate ai cărei membri nu se pot baza pe valori însuşite atât de profund încât să devină o a doua natură, şi se pare că oamenii nu pot face ceea ce e bine decât dacă sunt controlaţi şi obligaţi să o facă.

Continuare »

* desinenţial (de-si-nen-ţi-al) este un termen nou, „referitor la desinenţă”, adjectiv masculin cu pluralul desinenţiali şi femininul desinenţială-desinenţiale

* desktop (desk-top) este un anglicism precizat în DOOM ca substantiv neutru cu pluralul desktopuri

* a desovietiza (de-so-vi-e-ti-za) are indicativul prezent el desovietizează. E bine că a apărut verbul; mai rămâne să ne şi apucăm…

! déspot rămâne cu o singură variantă accentuală (anterior era corect şi despót), substantiv masculin cu pluralul déspoţi

! despre este o prepoziţie des folosită, care acum se poate despărţi în silabe fie des-pre, fie de-spre

Verbul a cauza nu ridică foarte multe probleme din punct de vedere semantic. Înseamnă (banal şi lipsit de conotaţii) „a fi cauza unui fenomen, a unei întâmplări”, ori într-o accepţie mai relaxată „a face să se producă”. Nici sinonimele nu sunt foarte multe, dar sunt mai puţin tehnice, mai bogate în sensuri figurate şi mai des folosite – a aduce, a determina, a pricinui, a produce, a provoca, a stârni.

Întotdeauna mi s-a părut că vorba asta suferă o mare nedreptate, pentru că este foarte puţin folosită, în raport cu importanţa pe care o are în lumea – aşa cum o cunoaştem noi – în care aproape totul funcţionează pe baza unor legi (uneori obscure, ascunse nouă şi rar de tot înţelese cu adevărat) de cauză-efect. Substantivul cauză se aude mult mai des, verbul are însă nevoie de un context sobru, serios, oarecum oficial.

Continuare »

! a se desfira trece în clasa reflexivelor, având indicativul prezent el se desfiră; este mai rar folosit decât sinonimele lui – a se deşira, a se destrăma

! a se desfrâna, de asemenea rar folosit, are şi el structură reflexivă – se desfrânează

* deshidratant are două articole de dicţionar, funcţionând ca adjectiv masculin cu pluralul deshidratanţi şi femininul deshidratantă-deshidratante, dar şi ca substantiv masculin cu pluralul deshidratanţi; pentru despărţirea în silabe este recomandată forma des-hi-dra-tant

* de sigur apare – noutate – ca structură alcătuită dintr-o prepoziţie şi un adjectiv/adverb, în construcţii de tipul de sigur, e sigur

* a desincroniza intră în DOOM, verb cu indicativul prezent el desincronizează

Verbul a gunoi a fost o completă şi plăcută surpriză pentru mine. Are – bineînţeles – legătură cu gunoiul, de chiar toate felurile. În sens propriu, înseamnă „a îngrăşa pământul cu gunoi de grajd”, dar se poate referi şi la obiceiul înaripatelor de „a-şi depune excrementele (murdărind ceva)”. Are deci atât semnificaţie pozitivă – când se referă la o activitate umană realizată cu un scop precis, cât şi negativă – atunci când natura îşi vede de treburile ei, iar omul are de suferit. Am găsit vreo două expresii reuşite: a (nu) scoate gunoiul din casă care înseamnă „a (nu) vorbi în prezenţa unor persoane străine despre lucruri compromiţătoare din familie sau din grup”, ori a-i sta cuiva ca gunoiul în ochi – „a supăra, deranja pe cineva”.

Continuare »