* diasistem (di-a-sis-tem) este un substantiv neutru cu pluralul diasisteme; termenul, utilizat în lingvistică, denumeşte un „sistem desprins din analiza a două sisteme (graiuri, dialecte) cu similitudini parţiale”

! diaspor are două accepţii – este vorba despre un „oxid natural”, substantiv masculin fără formă de plural, ori despre un „fragment vegetal”, substantiv masculin cu pluralul diaspori; despărţirea în silabe se face în două feluri – di-as-por / di-a-spor

! dibuit nu mai apare exclusiv în sintagma pe dibuite, ci se utilizează şi aşa, de capul lui, ca substantiv neutru

! dicotómic / dihotómic acceptă acum două variante; adjectivul masculin are pluralul dicotomici/dihotomici şi femininul dicotomică/dihotomică – dicotomice/dihotomice. Tot astfel stau lucrurile şi în cazul substantivului feminin !dicotomíe/dihotomíe, cu genitiv-dativul dicotomíei/dihotomíei şi pluralul dicotomíi/dihotomíi.

* dictatoare apare ca varianta feminină a lui dictator, anterior inexistentă; substantivul are genitiv-dativul dictatoarei şi pluralul dictatoare

Verbul a idolatriza este unul destul de rar folosit în limbajul nostru curent. Se referă, etimologic privind lucrurile, la “a slăvi pe cineva sau ceva ca pe un idol”, adică “a trece un lucru sau o fiinţă în rândul idolilor”. Termenul este explicat prin sufixarea lui idolatru şi stabileşte sinonimie cu a adora, a apoteoza, a deifica, a diviniza, a venera, a zeifica. Nu pare foarte greu de intuit logica prin care verbul a trecut apoi într-o altă zonă semantică, lămurindu-se prin “a iubi cu pasiune” şi incluzând între conotaţii pe “a trata cu dragoste şi cu admiraţie exagerată, a iubi în mod exagerat”.

Continuare »

! diacritic se foloseşte în sintagma semn diacritic, fiind deci adjectiv masculin cu plural de feminine – diacritice (întrucât face acord cu un substantiv neutru). DOOM-ul precizează, de asemenea, şi o altă valoare a termenului: *diacritic este, mai nou, substantiv neutru cu pluralul diacritice; toate formele respectă despărţirea în silabe di-a-cri-.

* diafóră (di-a-fo-ră) apare ca substantiv feminin cu genitiv-dativul diafórei şi pluralul diafóre, fiind o „figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt, dar cu o altă semnificaţie”; probabil cel mai cunoscut exemplu este un aforism al lui Blaise Pascal – „Le cœur a ses raisons, que la raison ne connaît point.” („Există raţiuni ale inimii, pe care raţiunea nu le cunoaşte.”)

! a diagnostica are, de-acum înainte, două modalităţi corecte pentru despărţirea în silabe – di-ag-nos-ti-ca / di-a-gnos-ti-ca; regula este ascultată de întreaga sa familie lexicală, iar aceasta este singura deosebire faţă de vechea normă, în ceea ce le priveşte pe !diagnostic, !diagnosticare, !diagnostician, !diagnosticiană şi !diagnoză

* diaproiector e nou, substantiv neutru cu pluralul diaproiectoare (di-a pro-), adică „proiector pentru diapozitive”. De fapt, este sinonim cu !diascop, substantiv neutru cu pluralul diascoape, care se desparte acum fie di-as-cop, fie di-a-scop; aceeaşi problemă cu dubla despărţire în silabe o are şi !diascopie, iar familiei i se alătură *diascopic, adjectiv masculin cu pluralul diascopici şi femininul diascopică-diascopice.

* diarist este un substantiv masculin cu pluralul diarişti, termenul referindu-se la o persoană „care îşi notează întâmplările zilnice”. Există şi varianta feminină a substantivului – *diaristă, cu pluralul diariste şi genitiv-dativul diaristei.

Verbul de faţă se poate folosi cu valoare reflexivă – a se conforma – şi înseamnă “a se pune de acord cu ceva sau cineva, a se potrivi, a se adapta la ceva”, lucru ce presupune, cumva, supunerea din proprie iniţiativă la unele dispoziţii ori prescripţii, ori – într-o notă mai serioasă privind lucrurile – la un ordin, la o lege etc. Dintr-un alt punct de vedere privind lucrurile, termenul acesta are şi o dimensiune tranzitivă – a conforma – care se referă mai curând la “a face să se conformeze, a face să asculte”, deci a obliga la asta. Sinonimele pe care le putem utiliza nu sunt extrem de numeroase, verbul stabilind echivalenţe cu a (se) adapta, a (se) acomoda, a (se) aclimatiza, a asculta, a (se) supune, a urma. Dintre toate cele precizate în dicţionare, explicaţia care mi-a dat cel mai mult de furcă a fost cea care spunea “a deveni conform; a ajunge în stare de armonie”…

Continuare »

* a dezinhiba apare ca noutate în DOOM2, verb cu indicativul prezent el dezinhibă, care acceptă două variante corecte pentru despărţirea în silabe – de-zin-hi-ba/dez-in-hi-ba

* a dezlocui a fost o surpriză pentru mine; căutând cu atenţie, l-am găsit într-adevăr specificat în DEX, dar nu mai auzisem niciodată despre el (deşi îi cunoşteam sinonimul a disloca); se foloseşte în fizică, despre corpuri, şi înseamnă „a scoate o parte egală cu volumul său din fluidul în care a fost introdus”; formele precizate sunt indicativul prezent – eu dezlocuiesc, ei dezlocuiesc, imperfectul – el dezlocuia, conjunctivul prezent să dezlocuiască

* a dezocupa înseamnă „a elibera un loc” sau „a se face liber” şi are indicativul prezent el dezocupă; se desparte de-zo-cu-pa/dez-o-cu-pa

! diábolo este un substantiv neutru căruia, pe lângă precizarea referitoare la despărţirea în silabe (dia-) care exista şi anterior în DOOM, i se notează acum şi forma articulată – diaboloul şi cea de plural – diabolouri; termenul se referă la o „jucărie formată dintr-un fel de motoraş subţiat la mijloc, care se aruncă în sus şi se prinde pe o sforicică întinsă între două beţişoare”

* diác este introdus şi cu altă valoare decât cea anterior cunoscută (se păstrează şi substantivul masculin cu sensul de „grămătic, cântăreţ bisericesc” şi pluralul diéci); atunci când însă are înţelesul de „diodă” (element al unui circuit electric), cuvântul este substantiv neutru şi are pluralul diáce

Verbul a cumpăra înseamnă, în sens propriu, „a intra în posesiunea unui lucru, plătind contravaloarea lui cu bani”. Termenul este, deci, folosit în primul rând cu referire la obiecte şi lucruri care pot fi obţinute contra plată. Din acest punct de vedere, sinonimele sunt relativ numeroase: a achiziţiona, a lua, a procura, a târgui; dicţionarele precizează şi regionalisme – a surzui, şi arhaisme – a neguţa, a scumpăra. Un sens mai rar utilizat face trimitere la capacitatea de a „cumpăra” din ochi, adică de a examina, a aprecia, a preţălui, a calcula, a evalua, a măsura, a socoti. Operaţiunea se face pentru a estima o eventuală valoare, scopul fiind acela de a nu se lăsa înşelat, căci, până la urmă, nu e problema vânzătorului dacă-i „cumperi mâţa-n sac”.

Continuare »