! jartieră se desparte jar-ti-e-ră, este substantiv feminin cu genitiv-dativul jartierei şi pluralul jartiere (termenul jaretieră, care apărea folosit alternativ, nu mai este menţionat)

! jazz este un anglicism pentru a cărui pronunţie se recomandă formele gez/ğaz; este substantiv neutru şi se articulează jazzul. Alături de acesta, este înregistrat un alt anglicism, !jazzband, substantiv neutru care se pronunţă gezbend/ğazband, se desparte jazz-band şi formează pluralul jazzbanduri. Acestora li se adaugă compusul *jazz-rock, pronunţat gezroc/ğazroc, substantiv neutru care se articulează jazz-rockul.

* jeans/jeanşi are două forme grafice acceptate, dar pentru amândouă citirea grupului jea se face conform originalului din engleză – gi; substantivul masculin are exclusiv formă de plural

! jenă este substantiv feminin cu genitiv-dativul jenei şi pluralul jene

! jiana este numelui unui dans (popular românesc răspândit în jurul Sibiului şi în nordul Olteniei); substantivul feminin se desparte ji-a-na, forma neaccentuată fiind jiană, iar forma de genitiv-dativ fiind jienei. Substantivul !jianca este o formă paralelă, cu forma neaccentuată jiancă şi genitiv-dativul jiencei (ji-en-cei). Există, de asemenea, şi dansul !jianul (ji-a-nul), substantiv masculin cu forma nearticulată jian.

Verbul a (se) însura indică – numai din punctul de vedere al bărbaţilor – mariajul (se foloseşte, ca urmare, doar pentru bărbaţi) şi înseamnă „a (se) uni prin căsătorie (ori a face să se căsătorească) cu o persoană de sex femeiesc”, fiind echivalent cu a (se) căsători sau cu a (se) desholtei, putând fi folosit metaforic cu sensul de a (se) împreuna.

Verbul mai are, se pare, un sens, care se referă la „a repara încălţămintea, a pune căpute”, sinonim al lui a pingeli, a tălpui, a căputa, a încăputa. Evident, cele două accepţii pornesc din rădăcini etimologice diferite, acesta din urmă derivând, probabil, din latinescul *(in)solare, de la solum „talpă, sol, pământ” sau din sola „căpută”, cu prefixul în-.

Continuare »

* jainist apare cu valoare substantivală şi adjectivală, masculin cu pluralul jainişti şi femininul jainistă-jainiste; se referă la „adepţii jainismului (religie şi şcoală filosofică indiană, opusă brahmanismului şi sistemului de castă al acestuia)”

! jaleş este o denumire pentru plantele înrudite cu salvia, substantiv masculin care are, acum, şi formă pentru plural – jaleşi

* Jamaica (insulă, stat) este substantiv propriu feminin, cu genitiv-dativul Jamaicăi (se desparte Ja-mai-)

! japca intră în componenţa locuţiunii adverbiale cu japca; expresia astfel formată – a lua cu japca – înseamnă „a lua cu forţa şi pe nedrept”

! japonolog deschide seria unei familii lexicale ce şi-a modificat forma, din punct de vedere fonetic (înlocuieşte mai vechiu japanolog); este substantiv masculin masculin cu pluralul japonologi şi are un corespondent feminin care se foloseşte mai rar – !japonologă, care are genitiv-dativul japonologei şi pluralul japonologe. Cei doi termeni sunt utilizaţi pentru a denumi specialiştii în !japonologie „disciplină care se ocupă cu studiul culturii şi civilizaţiei japoneze”.

Verbul a conchide înseamnă „a termina, trăgând o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc.” Vine din latinescul concludere şi s-a construit după modelul lui a închide (cu care are ceva similitudini semantice), fiind echivalent al lui a conclude, folosit mai rar şi evoluat firesc din acelaşi etimon latin.

Folosit deseori în structuri argumentative, verbul se poate referi şi la „a evidenţia principalul din cele făcute / spuse anterior”, fiind sinonim cu a fini, a încheia, a sfârşi (definitiv). Poate avea în vedere şi o cuvântare sau o povestire, dar există şi o trimitere la o situaţie aparte, în care sensul este „a fi de părere, a se pronunţa pentru”.

Continuare »

! j (litera) se citeşte je/jî; este substantiv masculin/neutru, cu pluralul j/j-uri. Pe de altă parte, *j (sunetul) se citeşte jî şi este substantiv masculin cu pluralul j.

! jacard este un substantiv neutru care denumeşte un „dispozitiv special, montat la războaiele de ţesut, care serveşte la obţinerea unor ţesături cu anumite desene complicate” – situaţie în care are pluralul jacarde –, dar şi „ţesătura obţinută cu ajutorul acestui dispozitiv” – cu pluralul jacarduri

! jack este un termen folosit în telefonia manuală („dispozitiv care permite stabilirea unei legături între două linii”); este un anglicism a cărui pronunţie recomandată este gec, substantiv neutru cu pluralul jackuri (se pronunţă gecuri, se desparte ja-ckuri)

* jackpot (se pronunţă gecpot, se desparte jack-pot) vine tot din engleză, substantiv neutru cu pluralul jackpoturi

* jacuzzi se rosteşte ğacuzi şi este substantiv neutru

Verbul a tolera are o definiţie sintetică, ce pare a-i acoperi sensul general – „a îngădui, a permite o situaţie, un fapt (nepermis); a trece cu vederea”. Pe de altă parte, există şi câteva nuanţe, căci se poate referi la persoane („a accepta, admiţând în apropiere şi făcând abstracţie de neajunsuri”), la fapte supărătoare nepermise („a admite în mod conştient şi tacit”) sau la tratamente şi medicamente („a suporta fără reacţie de respingere”).

Termenul vine din franţuzescul tolérer, cu rădăcini în latină – tolerare, şi stabileşte sinonimie (pe lângă numeroasele verbe menţionate mai sus) cu a răbda, a suferi, a suporta, având în vedere o indulgenţă sporită faţă de lucruri pe care, în general, nu le aprobăm sau nu ar trebui să le permitem. Prin urmare, termenul este mult mai complex, iar tolerant, cu adevărat, nu este decât cel care acceptă inacceptabilul – cel puţin inacceptabilul, din punctul lui de vedere.

Continuare »