26 feb.
! judocan / judoka are două variante grafice (în ambele, j se pronunţă ğ), substantiv masculin cu pluralul judocani/judoka
* jugulară (venă) este substantiv feminin cu genitiv-dativul jugularei şi pluralul jugulare
* jumping este un anglicism pronunţat ğamping, substantiv neutru articulat jumpingul
* june-prim e substantiv masculin
* junime (tineret) e trecut din nou în scripte – deşi învechit – substantiv feminin cu genitiv-dativul junimii. Este menţionat, de asemenea, substantivul propriu *Junimea (societate literară), care are genitiv-dativul Junimii
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Ortografie
Comenteaza! Recomanda!
23 feb.
Verbul a depinde are două sensuri principale, primul dintre acestea referindu-se la lucruri, fapte sau atitudini şi însemnând „a fi legat cu necesitate de, a fi în funcţie de, a atârna de ceva”. Cea de-a doua semnificaţie este folosită în legătură cu persoane, instituţii sau regiuni ori ţinuturi – „a fi sub autoritatea sau conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva, a fi în puterea ori la dispoziţia cuiva”, sinonim cu a aparţine, a ţine (de).
Omul este o fiinţă foarte ciudată, care îşi construieşte visele pe baza unei mult râvnite in-dependenţe faţă de toate cele din jurul lui. Crede că n-are nevoie de oameni, crede că-şi poate fi autosuficient – şi, uneori, poate reuşeşte asta. Dar sunt foarte multe lucruri în viaţă care nu depind de voinţa şi de dorinţele noastre. Mi se pare extrem de păguboasă, chiar periculoasă, concepţia conform căreia totul în jurul nostru este rezultatul influenţei noastre.
Continuare »
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza! Recomanda!
19 feb.
* joia apare cu valoare adverbială
! joiana este numele unui dans, substantiv feminin cu forma nearticulată joiană şi genitiv-dativul joianei. Este menţionat şi substantivul propriu !Joiana (nume de vacă), având două forme pentru genitiv-dativ Joianei/Joienei.
* joint-venture – anglicism pronunţat ğoĭntvenčăr şi despărţit joint-ven-ture – este substantiv neutru cu pluralul joint-venture („acord de cooperare între două sau mai multe firme care înfiinţează o firmă terţă”)
! jotă se pronunţă hotă şi vine din spaniolă, substantiv feminin cu genitiv-dativul jotei şi pluralul jote (celebrul dans popular spaniol, cu castaniete)
! joule e din franceză, de unde se păstrează şi pronunţia jul („unitate de măsură a energiei”); în silabe se desparte jou-le, substantiv masculin cu pluralul jouli şi simbolul J
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Ortografie
Comenteaza! Recomanda!
16 feb.
Verbul a audia s-a format, se pare, în mod firesc într-o familie lexicală ce include termeni precum audienţă, auditor, audiţie etc., apărute din latinescul literar audire (din care a rezultat, de altfel, prin evoluţie fonetică normală, şi verbul a auzi).
Primul sens al cuvântului pare a se utiliza în sfera juridică, însemnând „a supune unui interogatoriu, a asculta depoziţia unui martor sau a unui inculpat în vederea rezolvării, soluţionării unui proces”.
Continuare »
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza! Recomanda!
12 feb.
! a se jigări este un verb reflexiv ce funcţionează în registrul popular; are indicativul prezent se jigăreşte, imperfectul se jigărea şi conjunctivul să se jigărească
! jílav / jiláv are două variante accentuale corecte; este adjectiv masculin cu pluralul jílavi/jilávi şi femininul jílavă/jilávă – jílave/jiláve
* job este un anglicism care păstrează pronunţia originală – ğob; este substantiv neutru cu pluralul joburi
! joben apare ca substantiv neutru care îşi schimbă forma de plural – jobene
* jogging este substantiv neutru; se pronunţă ğoghing şi se articulează joggingul
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Ortografie
Comenteaza! Recomanda!
09 feb.
Verbul a (se) mărita este corespondentul pentru femei al lui a (se) însura. Ca şi pentru acesta din urmă, explicaţia restricţiilor legate de sens are logică, în momentul în care este analizată etimologia termenului, dar şi lexemele înrudite din limbile-surori – it. marito „soţ”. Verbul vine din latinescul maritare şi înseamnă „a se căsători sau a da o fată în căsătorie”.
Termenul mărit-măriţi (cu accent pe ultima silabă) poate avea şi valoare substantivală, masculin sinonim cu „soţ, mire; bărbat; ginere” – e adevărat, doar în registrul arhaic şi regional. Dacă este neutru, poate fi folosit în expresii de tipul fete de mărit („bune de măritat”) sau a-şi face de mărit („a face vrăji pentru a se mărita”).
Continuare »
Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza! Recomanda!