Dar ce te faci dacă ai un câine oval? Sau fără pui?

Verbul a binevoi este un termen obținut prin compunere, din cuvintele bine și a voi, și înseamnă „a avea o dispoziție, o atitudine favorabilă față de o cerere, de o plângere; a voi, depășind anumite ambiții sau convenții; a avea bunăvoința, a avea bunătatea să…, a crede, a găsi de cuviință”. Termenul implică o nuanță de politețe, de mărinimie, de generozitate.

În ciuda acestor conotații pe care le are cuvântul, sinonimele sale se folosesc în registrul familiar și peiorativ – a binevrea, a cabulipsi, a catadicsi, a se învrednici, făcând parte, cele mai multe dintre ele, din fondul vechi al limbii. Intrate într-un con de umbră și rar utilizate astăzi, vorbele acestea își păstrează o savoare aparte, ce ignoră trecerea timpului și legile perimării.

Continuare »

! málaga / malága este substantiv neutru, numele unui celebru vin din Spania, denumit astfel după orașul *Malaga, substantivul propriu feminin cu genitiv-dativ Malagăi

! malagueña este un hispanism („dans spaniol cu ritm lent”) care se pronunță malaghenĭa, un substantiv feminin cu genitiv-dativul fiind malagueñei, cu pluralul malagueñii

! malar este un adjectiv care însoțește substantivul os și care și-a schimbat genul – este masculin cu pluralul malare

* Malawi este numele unui stat, substantiv propriu neutru. Din aceeași familie lexicală, apare și adjectivul *malawian (referitor la Malawi); termenul funcționează și cu valoare substantivală, masculin cu pluralul malawieni și femininul malawiană/malawiane.

* Malaysia este un alt stat (Ma-la-y-si-a), substantiv propriu cu genitiv-dativul Malaysiei. Există, de asemenea, adjectivul corespunzător, *malaysian (ma-la-y-si-an), care este și substantiv masculin cu pluralul malaysieni și femininul malaysiană-malaysiene.

Verbul a tăcea este o alegere dificilă pentru discutare, pentru că are extrem de multe sensuri, lucru ce se justifică prin prezența lui îndelungată în limbă, încă din latină – tacere. Se referă, în primul rând, la „a nu scoate niciun sunet, a nu spune nimic, a se abține să vorbească”, dar poate avea în vedere și încetarea altor sunete, cum ar fi plânsul.

Sensul figurat al termenului poate fi folosit despre elementele naturii și despre lucruri personificate – „a sta în nemișcare, a nu se face auzit; a înceta de a se manifesta”. Este extrem de des folosit în literatură, în contexte în care se încearcă sugerarea unei atmosfere liniștite, relaxate sau, dimpotrivă, amenințătoare, neliniștitoare. Tăcerea e un concept ambivalent.

Continuare »

* make-up este un anglicism, substantiv neutru ce se pronunță meĭcap, se articulează make-upul și are pluralul make-upuri

* Malacca / Malaya este o numele unei peninsule din sud-estul Asiei, substantiv propriu feminin, cu genitiv-dativul Malaccăi/Malayei

! malacov / malacof este un sinonim învechit al „crinolinei”; apare ca substantiv neutru cu două forme acceptate, fiecare dintre acestea având și două posibile plurale: malacoave/malacovuri, dar și malacoafe/malacofuri. De unde se vede că unele cuvinte dau mai multe bătăi de cap după ce mor…

! maladresă e substantiv feminin învechit și livresc, sinonim al lui „neîndemânare”; se desparte ma-la-dre-să/mal-a-dre-să, are genitiv-dativul maladresei și pluralul maladrese

! malaez (referitor la Malaysia) apare ca adjectiv sau substantiv, masculin cu pluralul malaezi și femininul malaeză-malaeze. Din aceeași familie lexicală, este menționat și Arhipelagul *Malaez, substantiv propriu neutru. Limba vorbită acolo se numește !malaeză, substantiv feminin cu genitiv-dativul malaezei.

Verbul a clămpăni face parte dintr-o serie de termeni foarte expresivi, care demonstrează din plin frumusețea și inventivitatea limbii ăsteia bătrâne. S-a format prin derivare, de la interjecția clamp, cu sufixul –ăni, și are două sensuri principale. Cel propriu înseamnă „a produce un zgomot specific prin lovirea a două obiecte (dure), prin închiderea violentă a unei uși, a unui capac, de papuci în mers etc.”, iar cel figurat – „a vorbi vrute și nevrute, mult și fără rost” – este folosit cu ironie, uneori determinat de structura „din gură”.

Partea foarte interesantă este utilizarea verbului cu referire precisă la berze – „a bate din cioc scoțând un sunet caracteristic”. Se mai folosește și cu privire la clănțănitul din dinți ori la dârdâit, la mâncatul cu zgomot, dar și pentru persoanele care tremură puțin (de bătrânețe). Mai există două variante fonetice asemănătoare – a clăpăi, a clămpăi, dar majoritatea sinonimelor fac trimitere la cea de-a doua semnificație – a flecări, a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni. Pentru obiceiurile sale cele mai plăcute, românul a găsit câteva nume grozave. Mie mi se lipesc de suflet astea.

Continuare »