În limba română, fiecare dintre cei care cumpără bunuri sau servicii este numit „client”, dar în limba engleză există două cuvinte: „customer” şi „client”. În linii mari, aceste două cuvinte pot fi considerate sinonime, însă nu sunt folosite în aceleaşi situaţii.

Un „customer” cumpără ceva palpabil (în special ceva uzual) sau beneficiază de un serviciu referitor la ceva palpabil (cum ar fi o reparaţie). Cuvântul vine de la latinescul „consuescere”, care înseamnă „a obişnui” (probabil în ideea de a cumpăra regulat). Indiferent dacă un „customer” cumpără de mai multe ori sau doar o dată, relaţia sa cu vânzătorul tinde să fie punctuală, de la caz la caz.

Pe de altă parte, termenul „client” se referă mai ales la un beneficiar de servicii, cum ar fi cei care apelează la avocaţi, contabili sau consultaţi. Cuvântul îşi are originea tot în latină, de la „clientem”, care înseamnă „adept”. În general, atât cel care oferă, cât şi cel care plăteşte sunt interesaţi de dezvoltarea unei relaţii la un nivel superior, adesea pe termen lung.

De reţinut că în cazul serviciilor medicale beneficiarul este numit întotdeauna „patient” („pacient”).

Cuvintele „barbarian„, „barbaric” şi „barbarous” se traduc în limba română prin „barbar”. Deşi apar prin dicţionare ca sinonime, sensurile lor nu sunt chiar identice.

Toate aceste cuvinte au originea în grecescul „barbaros”, care înseamnă „străin” sau „neobişnuit” (faţă de Grecia). Romanii au preluat ideea în cuvântul „barbaria”, care înseamnă „ţară străină” (faţă de „lumea civilizată”, formată atunci din romani şi greci). Din latină, de-a lungul timpului, au apărut derivate în numeroase limbi.

În engleză, „barbarian” este folosit mai ales ca substantiv, dar şi ca adjectiv (ca şi în română), cu referire la membrii popoarelor necivilizate.

Şi „barbaric” are acelaşi sens, dar doar ca adjectiv. Însă ca şi conotaţie, accentul este pus pe comportamentul dur, chiar violent, crud.

Pe de altă parte, „barbarous” are accentul pus pe comportamentul necivilizat, pe lipsa de eleganţă (la masă, în vorbire etc).

Aşadar, deşi există situaţii când oricare dintre aceste adjective se poate folosi (ceea ce le face sinonime), în altele conotaţiile pot fi importante.

Dacă trebuie să traduci cuvântul „pyknic„, chiar dacă e scris mai ciudăţel, n-ai cum să nu te gândeşti la „picnic„. Totuşi, „picnic” este identic ca sens şi ortografie în română şi engleză, aşa că nu trebuie să cădem în capcană.

De fapt, „pyknic” este un adjectiv din limba engleză, a cărui singură legătură cu substantivul „picnic” este asemănarea fonetică. Provine din greacă, unde „pykn-” înseamnă „grosimea trupului”. În limba engleză înseamnă „care este gras şi îndesat”, adică „bondoc”.

În limba engleză, cuvântul „fungible” poate duce cu gândul la ciuperci comestibile, deoarece începe ca „fungus” („ciupercă”) şi se termină ca „edible” („comestibil”). Totuşi, nu are nici cea mai mică legătură.

De fapt, „fungible” este un adjectiv folosit mai ales în domeniile juridic şi economic, care în limba română se traduce prin „fungibil”. Se referă la lucruri şi înseamnă „care poate fi înlocuit cu altul de acelaşi fel sau de aceeaşi valoare, pentru a satisface o obligație”. De exemplu, banii sunt fungibili, deoarece nu contează care bancnote sau monede le primeşti, atâta timp cât în total au valoarea corespunzătoare.

Cuvântul „protean” seamănă cu „protein” („proteină”), dar nu are nicio legătură cu acesta. Este un adjectiv care înseamnă foarte schimbător sau capabil de a lua diferite forme, atât în sens propriu, cât şi figurat. De exemplu, amiba este o creatură căreia i se potriveşte atributul „protean”, dar la fel se poate spune şi despre un actor versatil sau despre un meşter bun la toate.

Adjectivul „protean” derivă de la Proteus (numit şi Proteu în română), zeitate grecească care-şi putea schimba forma. Interesant este faptu că în limba română nu există o derivare echivalentă ca adjectiv, dar există substantivul „proteu” (cu pluralul „protei”), care înseamnă „1. (Livr.) Om nestatornic, care își schimbă mereu ideile, părerile. 2. (Și în sintagma proteu de peșteră) Batracian care trăiește în unele peșteri (Proteus anguinus). 3. Bacterie polimorfă foarte mobilă, care conține elemente baciliare (Proteus).”

Cuvintele „tortuous” şi „torturous” diferă printr-o singură literă: un „r” discret, care poate scăpa unei priviri neatente. Totuşi, această mică diferenţă este foarte importantă, cele două cuvinte având sens complet diferit.

Cu “torturous” lucrurile sunt de clare, are legătură cu tortura. Este un adjectiv care înseamnă „torturant” (în ultima vreme mai mult cu referire la dureri, decât la tortura propriu-zisă).

Pe de altă parte, „tortuous” provine chiar din rădăcina latină „tort-„, care înseamnă „răsucire”. Este tot adjectiv, sensul fiind „sinuos”, „întortocheat”, precum un drum de munte, un scenariu cu multe schimbări de situaţie sau o situaţie complicată.