Este iarăşi momentul anului, când cu surle şi trâmbiţe Oxford Dictionaries anunţă cuvântul anului în limba engleză. Voturile au fost numărate şi verificate, iar învingătorul a fost ales în persoana lui „selfie” (fotografie pe care ţi-o faci singur), care a surclasat termeni precum „twerk” şi „binge-watching” sau mai puţin cunoscutul „showrooming”, care înseamnă căutarea prin magazine doar în scop informativ, pentru a achiziţiona ulterior online, la un preţ mai mic.

Decizia a fost luată în unanimitate, aproape fără niciun argument, ceea ce este puţin neobişnuit, căci în mod normal există dezbateri în ceea ce priveşte alegerile juraţilor. New Monitor Corpus strânge în jur de 150 milioane de cuvinte în fiecare lună şi foloseşte criterii automate de scanare a conţinutului nou adăugat pe Internet în limba engleză. Din aceste cuvinte se urmăresc şi se verifică cele folosite zilnic, iar firma are o echipă de editori specializaţi a căror sarcină este de a adăuga cuvinte noi în Oxford English Dictionary şi OxfordDictionaries.com folosindu-se de aceste date colectate.

„Selfie” nu este un cuvânt nou, acesta fiind deja inclus în Oxford Dictionarie Online (deşi nu se afla încă în Oxford English Dictionary) şi s-a scris despre el în iunie 2012. Cuvântul anului nu trebuie să fie neapărat un cuvânt nou şi nu trebuie să aducă dovada unei prezenţe dominante în anul precedent. Se pare că aproape toată lumea a postat undeva prin Internet un autoportret („selfie”) realizat chiar de cel aflat în fotografie cu o cameră digitală. Dacă e suficient de bun pentru Obama (prima doamnă de la Casa Albă s-a pozat cu câinele familiei, Bo, pe pajiştea din faţa Casei ca să ajute publicaţia National Geographic să intre în Cartea recordurilor), Beyonce, Rihanna, Miley Cyrus, chiar şi pentru Papa Francisc (în august s-a pozat cu un grup de vizitatori la Vatican), atunci este potrivit drept cuvântul anului.

Cuvântul în sine şi-a început ascensiunea în ultimele 12 luni, însă e mult mai vechi de atât. Dovezile din Oxford English Corpus indică faptul că termenul „selfie” se află în uz din 2003, însa cercetări mai aprofundate dezvăluie că prima sa folosinţă (cel puţin până acum) datează din 2002 într-un forum online australian.

Primele origini ale termenului izvorăsc din siteurile de socializare şi din siteuri de foto-sharing ca Flickr şi MySpace, însă acesta nu s-a folosit la scară largă decât în a doua decadă a acestui secol şi a intrat în vocabularul de masă de anul trecut încoace. Autoportretele nu sunt ceva nou – oamenii le-au realizat de secole pe medii şi formate în schimbare. Uleiurile pe pânză (autoportretul lui Van Gogh sau al Fridei Khalo înconjurată de maimuţe) au cedat locul celulozei care la rândul său a lăsat locul peliculei foto şi mediului digital. Pe măsură ce procesul a devenit mai evident, la fel şi numele. Şi cum smartphone-urile sunt ceva obişnuit pentru majoritatea, nu doar pentru pasionaţii de tehnică, tehnologia s-a asigurat că aceste autoportrete sunt şi uşor de realizat şi de publicat, prin includerea unui buton care face posibilă absenţa oglinzii. Până în 2012, „selfie” a fost folosit în sursele media şi de atunci această tendinţă este crescătoare.

În ceea ce priveşte ortografierea, primele variante se făceau cu „-y” la final, însă forma „-ie” este astăzi larg răspândită şi a devenit forma de ortografiere a cuvântului acceptată, putându-se face analogie cu originea australiană a cuvântului, căci engleza australiană are o slăbiciune pentru cuvintele terminate în „-ie” – „barbie” pentru „barbecue”, „firie” pentru „firefighter”, „tinnie” pentru o cutie de bere, ca să numim doar câteva.

Productivitatea lingvistică a termenului a fost deja văzută prin crearea unui număr de termeni similari care indică părţi ale corpului uman, şi anume: „helfie” (o fotografie a părului) şi „belfie” (fotografie a posteriorului); o anumită activitate — „welfie” (persoană lucrând la sală) şi „drelfie” (autoportret al unei persoane în stare de ebrietate) şi chiar piese de mobilier — „shelfie” (raft) şi „bookshelfie” (bibiliotecă). De fapt, se pare că termenul nu are frontiere, căci unele cuvinte par mai degrabă forţate, cu interpretări multimple, cum ar fi „delfie” (în care „d”-ul ar putea fi pentru „dad”, „dog”, „double” sau inexplicabil pentru „dead”) sau „melfie” în care „m”-ul poate fi explicat drept „Monday”, „moustache”, „male” sau „mum”. Dacă vreunul dintre aceste poate fi interpretat în acelaşi fel este de dezbătut. Sensurile multiple se pot dovedi un obstacol dificil de învins. O formă populară este „legsie” în care persoana îşi fotografiază picioarele întinse, adesea cu un fundal strălucitor potrivit şi vizibil, deşi aceasta indică productivitatea conceptului şi nu a cuvântului.