Collegium de Lyon îl găzduieşte, de câteva luni, pe lingvistul canadian Yvan Rose, specialist în învăţarea limbajului la copii. Cercetătorul îşi concentrează cercetarea pe perioada dintre gângurit şi până la construirea primelor fraze, spre vârsta de 4 ani. Cercetările sale sunt menite să contribuie la o mai bună înţelegere a mecanismelor de învăţare a limbajului la copii şi, din punct de vedere teoretic, la stabilirea unor legături mai concrete între axele de cercetare privind perioadele pre-verbale şi cele verbale.

Privit ca o provocare societală, tehnologică, medicală şi culturală, limbajul rămâne în centrul preocupărilor ştiinţifice majore, necesitând o permanentă extensie a limitelor cunoaşterii în acest domeniu. Communicarea reprezintă una dintre temele ştiinţifice prioritare care pot fi abordate de către cercetătorii invitaţi la Collegium de Lyon.

Într-un scurt interviu, Yvan Rose, prezintă mai pe larg câteva aspecte legate de proiectul său:

Î: Cum s-a născut acest proiect de cercetare?

Y.R.: Dacă vrem să definim ceea ce caracterizează specia umană, acest lucru ar fi, fără îndoială, limbajul. Animalele sunt capabile să comunice între ele, dar numai oamenii au capacitatea de a conversa. Dincolo de această facultate universală, lingvistica demonstrează că limbile sunt în realitate foarte similare. Diferenţele nu sunt de fapt decât superficiale. Există mai multe metode de cercetare pentru a demonstra acest lucru: fie definind corespondenţe între limbi, fie analizând cum învaţă copiii o limbă. Eu am ales aceasta ultimă metodă.

Î: Cum faceţi pentru a conduce cercetările?

Y.R.: Lucrez pe termen lung. Observ vreo 6 copii în direct, pe o perioadă de 2 ani minimum, şi indirect alte mii de copii care au fost aleşi ca subiecţi în cadrul unor cercetări similare. O altă sursă o constituie rezultatele unor studii transversale realizate pe mari populaţii de persoane care învaţă şi care au între 4 şi 6 ani. Studiez evoluţia pronunţării aceluiaşi cuvânt până la pronunţia perfectă, altfel spus, de la perceperea limbajului până la producerea acestuia. Nu analizez numai învăţarea limbii franceze, ci şi cea a limbilor portugheză, engleză, olandeză şi germană. Încerc să definesc ceea ce este comun la aceşti copii în ceea ce priveşte învăţarea limbajului, indiferent de limba lor maternă.

Î: Este mai dificil pentru un copil să înveţe două limbi în acelaşi timp decât una singură?

Y.R.: Deloc. Trebuie înlăturat mitul confuziei limbilor. Copilul este perfect capabil să asimileze mai multe limbi de la vârsta cea mai fragedă şi să le diferenţieze chiar înainte de a începe să vorbească. Creierul unui bebeluş nefiind încă format, achiziţia mai multor limbi în paralel se face în mod foarte natural. Dimpotrivă, o persoană care învaţă o limbă străină la 20 de ani nu o va putea vorbi niciodată atât de bine ca o persoană care a asimilat-o când era copil mic. A oferi propriului copil posibilitatea de a învăţa două limbi de la vârsta cea mai fragedă constituie un adevărat cadou.

Î: Puteţi deja să ne faceţi cunoscute câteva concluzii?

Y.R.: Constat că, în ceea ce priveşte învăţarea limbajului, limbile răspund unor principii general valabile. Copilul împarte cuvintele în silabe şi sunete şi-şi organizează limba pornind de la silaba accentuată. De exemplu, copiii englezi care pronunţă primele lor silabe accentuează corect cuvântul „helicopter” pe prima silabă, mormăind restul cuvântului. În franceză însă, accentul este deplasat pe ultima silabă, „helicoptere” se aude mai degrabă „ter”. De asemenea, în general, copiii pronunţă mai întâi începuturile silabelor. De exemplu, pentru cuvântul italian „pasta”, copilul va începe prin a pronunţa „pata”, fără „s”. În afara similitudinilor dintre limbi, fiecare limbă are şi proprietăţi proprii, deci probleme specifice, cum ar fi pronunţia. De exemplu, în engleză „r” se transformă adesea în „w”, ceea ce nu e cazul în franceză.

Î: Credeţi că veţi face ortofonia să evolueze?

Y.R.: Cercetarea mea îi va ajuta în primul rând pe specialiştii în ortofonie, care nu au nici timpul, nici experienţa necesară pentru a face acest tip de comparaţii. Aceste cercetări vor permite să se determine dacă un copil are o problemă superficială sau lingvistică generală. Lucrările mele au permis deja evoluţia instrumentelor existente şi crearea unora noi pentru ortofonişti.

Collegium de Lyon este un Institut de Studii Avansate (Institut d’Etudes Avancees – IEA), membru şi sediu al Reţelei Tematice de Cercetare Avansată (Reseau Thematique de Recherche Avancee – RTRA) în ştiinţe sociale şi umane. Această reţea, unică în Franţa în aceste discipline, se număra printre cele 13 proiecte reţinute de statul francez ca urmare a Pactului pentru cercetare, lansat în 2006 de către Ministerul francez al Cercetării.

Vocaţia sa este aceea de a crea o comunitate ştiinţifică de excelenţă, prin favorizarea schimburilor interdisciplinare şi interculturale, dezvoltarea unor reflecţii transversale şi lansarea unor cercetări de pionierat. De la crearea sa, în 2006, Collegium de Lyon a lansat două tematici ştiinţifice prioritare: comportamentul şi practicile în domeniul sănătăţii şi limbajul. Institutul participă, de asemenea, şi la Catedra memorie, cultură şi interculturalitate, realizând legătura între cercetare, întreprinderi şi acţiunea publică.