Iulia Muşat

Verbul a decerna a intrat în limba română din franceză (décerner), moștenire comună din latină (decernere). Termenul înseamnă „a acorda drept recompensă pentru succesele obținute într-un domeniu de activitate” și se definește, în cele mai multe dintre dicționare, prin sinonimie cu a da, a conferi, referindu-se la un premiu, o decorație, o răsplată, o distincție, un titlu etc.

Oamenilor pe plac decernările de premii. Fie că sunt ei cei premiați, fie că este vorba despre evidențierea unor valori pe care toți le recunosc. Ori poate îi intrigă doar întrecerea, îi enervează criteriile sau îi dezamăgesc jocurile de culise, dar fascinația pentru festivitățile de decernare a unor premii, care vin la pachet cu petreceri fastuoase, rămâne un lucru dificil de ignorat.

Continuare »

! măjar are acum o singură variantă (măjer a dispărut); este un termen învechit și regional („persoană care transporta pește sau care făcea negustorie cu pește”), substantiv masculin cu pluralul măjari

! a se mălura trece în clasa reflexivelor – se folosește pentru cereale, însemnând „a se umple de mălură, a se înnegri din cauza mălurei, a se îmbolnăvi de mălură” (mălura fiind o boală a grâului)

* mămos apare ca noutate, adjectiv masculin cu pluralul mămoși și femininul mămoasă-mămoase; se folosește în limbajul familiar și înseamnă „care este excesiv de atașat de mamă”

! mărgăritar poate fi atât substantiv masculin – situație în care are pluralul mărgăritari, cât și neutru – iar atunci are pluralul mărgăritare. Din aceeași familie lexicală, ! mărgăritărel are aceeași problemă – mărgăritărei pentru masculin și mărgăritărele pentru neutru.

! Măria Sa și-a schimbat grafia, la fel ca toate locuțiunile pronominale (formule de reverență); are genitiv-dativul Măriei Sale și pluralul Măriile Lor. Același lucru se petrece cu !Măria Ta (genitivul Măriei Tale) și cu !Măria Voastră (genitiv-dativul Măriei Voastre).

Verbul a importuna face parte dintre verbele cele (relativ) noi, care au ajuns la noi pe filieră franceză – din importuner, dar există, de pildă, și în italiană – importunare. Semnificațiile nu sunt deloc numeroase, verbul având în vedere acțiunea de „a plictisi sau a stingheri pe cineva cu insistențele sau cu prezența sa; a supăra cu cereri neîncetate”.

Termenul este livresc şi se utilizează destul de rar, dar are extrem de multe sinonime: a deranja, a incomoda, a încurca, a jena, a plictisi, a stingheri, a stânjeni, a supăra, a tulbura. De remarcat faptul că există și un element substantival/adjectival corespunzător – importun, mai rar folosit decât echivalentul său, inoportun (cu rădăcini în latinescul importunus), pentru care nu există, însă, un verb (a inoportuna nu este o formă acceptată).

Continuare »

! măgăoaie este un termen popular, substantiv feminin articulat măgăoaia; are genitiv-dativul măgăoii și pluralul măgăoi(le) – mă-gă-o-i-le

! mắgăriță / măgăríță are două forme accentuale corecte (pe prima și pe a treia silabă); forma de genitiv-dativ măgăriței și forma de plural măgărițe se pot și ele citi în două feluri

! măgurică este un regionalism, diminutiv al lui măgură; genitiv-dativul este măgurelei, iar pluralul măgurele(le)

! măiculeană este un derivat al lui maică, substantiv feminin cu genitiv-dativul măiculenei și pluralul măiculene

! măicușoară este, de asemenea, un diminutiv, substantiv feminin cu genitiv-dativ măicușoarei și pluralul măicușoare

Una dintre cele mai încântătoare descoperiri de dicţionar este verbul a adumbri, care îl depăşeşte cu mult în sonoritate pe mai des utilizatul a umbri. Diferenţele de semnificaţie nu sunt esenţiale, amândouă situându-se în sfera lui „a face/a ţine umbră” sau a lui „a se aşeza/adăposti la umbră”. În plan cromatic, înseamnă „a da/a căpăta o nuanţă mai închisă”, ori „a se întuneca/închide la culoare”; oarecum asemănător, în plan moral stabileste sinonimie cu a dezonora, a păta sau a compromite.

Similitudinea cu aşternerea umbrelor se foloseşte apoi, metaforic, în cazul tuturor lucrurilor (materiale sau mentale) care se zăresc nedesluşit, care se întunecă prin joc de lumină sau stare emoţională. „Umbre” pot fi duhurile şi fantomele, nălucile, dar şi oamenii foarte slabi şi bolnăvicioşi, la fel ca şi semnele abia perceptibile în tresăririle sau în zâmbetul cuiva; părerile, aparenţele şi iluziile sunt umbre ale sufletului nostru. Există în jur oameni cu un caracter fără umbră (corect, desăvârşit, pur), oameni care acţionează din umbră (fără a se arăta pe faţă), care stau în umbră pentru că sunt modeşti, sau care-i lasă pe ceilalţi în umbră prin strălucirea lor naturală, oameni care se tem şi de umbra lor sau oameni care fac umbră pământului degeaba.

Continuare »

! maya (nume etnic – „străveche populație indiană din America Centrală”) are atât valoare adjectivală, cât și substantivală, având aceeași formă pentru masculin și pentru feminin, dar și pentru plural. Atunci când se referă la limbă sau la conceptul filosofic, *maya este substantiv feminin cu genitiv-dativul mayei.

* mazdeist apare ca noutate, adjectiv sau substantiv, masculin cu pluralul mazdeiști și femininul mazdeistă-mazdeiste; termenul se referă la „adept al mazdeismului” („religie a vechilor persani întemeiată pe principiul dualist al binelui și răului”)

! mă/măi este interjecție care funcționează în registrul familiar

* măcar să este structură alcătuită din două elemente distincte – adverb+conjuncție (spre deosebire de măcar că, înregistrată ca locuțiune conjuncțională)

! a măcăni se folosește despre rațe și este sinonim cu a măcăi; conform noii norme, are o singură formă corectă pentru indicativul prezent măcăne (dispare măcănește), imperfectul măcănea și conjunctivul să măcăne (dispare să măcănească)