Verbul a decerna a intrat în limba română din franceză (décerner), moștenire comună din latină (decernere). Termenul înseamnă „a acorda drept recompensă pentru succesele obținute într-un domeniu de activitate” și se definește, în cele mai multe dintre dicționare, prin sinonimie cu a da, a conferi, referindu-se la un premiu, o decorație, o răsplată, o distincție, un titlu etc.

Oamenilor pe plac decernările de premii. Fie că sunt ei cei premiați, fie că este vorba despre evidențierea unor valori pe care toți le recunosc. Ori poate îi intrigă doar întrecerea, îi enervează criteriile sau îi dezamăgesc jocurile de culise, dar fascinația pentru festivitățile de decernare a unor premii, care vin la pachet cu petreceri fastuoase, rămâne un lucru dificil de ignorat.

Mie mi se pare că decernările sunt… niște lucruri după care îți dai seama că timpul trece. Pentru că interesul pentru festivitățile de acest tip rămân rareori aceleași pe parcursul întregii noastre vieți. Unele dintre ele reprezintă preocupări ale copilăriei, altele – pasiuni ale adolescenței, iar cele mai târzii se circumscriu, cele mai multe, domeniului în care ne desfășurăm activitatea profesională.

Cu timpul, la mine a dispărut însă de tot preocuparea pentru a urmări astfel de ceremonii. Când eram copil, mă încântau ținutele, luminile, discursurile. Țineam cu unul, cu altul, speram, credeam, eram dezamăgită sau triumfam. Azi lucrurile sunt mai simple și mai relaxate. Azi nu mai am răbdare pentru spectacol. Arătați-mi rezultatele finale și dați-mi pace!