Iulia Muşat

Verbul a ticăi apare în dicționar cu două articole diferite, care se referă la cuvinte diferite. Primul are etimologie necunoscută și înseamnă „a lucra încet și fără mult spor sau cu multă migală”, echivalent al lui a se mocăi, a se moșmoni, a se mocoși. Cel de-al doilea s-a format prin derivare cu sufixul -ăi și are, în mod evident, legătură cu tic-tacul ceasornicului – „a emite un sunet ritmic caracteristic în timpul funcționării, a face tic-tac”.

Sensul figurat se referă la inimă, când „bate în ritm accelerat și cu putere (sub efectul unei emoții puternice sau al unui efort)”, fiind sinonim cu a zvâcni, a palpita. Un sens învechit și popular stabilește sinonimie cu a se zbuciuma, a se frămînta, a se văita. Alte verbe echivalente sunt a (se) chinui, a suferi, a (se) zbate, a (se) zvârcoli, existând și o serie mai apropiată din punct de vedere fonetic – a tăcăi, a tâcâi.

Ultima oară când am fost la Brașov mi-am cumpărat un ceas cu pisici. Mai trecusem pe acolo în ultimii ani și îmi plăcuse ideea – ceasuri decorative, făcute din viniluri vechi, pe care sunt decupate forme diverse… Încă nu o aveam pe Irish când le-am remarcat, dar nu m-am decis să iau până anul trecut, când m-am întors acasă cu unu și l-am atârnat, mândră, pe perete: eram acum patru pisici în casă.

Ce n-am pus deloc la socoteală a fost faptul că, deși par făcute pentru a funcționa ca ceasornice, nu e o idee bună să le pui baterie. Mai ales dacă le fixezi pe perete cu o bucățică de bandă dublu-adezivă, pe care apoi o dezlipești greu. Nu aveam de gând, oricum, să-l mai dau jos de acolo, dar mă gândisem că se va opri când se va termina bateria și… gata. Nu că se va defecta și că va ticăi de-mi voi lua câmpii pe lângă el!

Imaginați-vă ticăiala iadului, din ce în ce mai nervoasă și mai urgentă, de parcă anunță venirea însăși a sfârșitului celui mare! De fiecare dată când îl aud, îmi fac autocritica, îmi trec în revistă viața și îmi cer iertare pentru toate greșelile greșiților noștri. Și – jur! – n-am avut în viața mea baterie cu viață așa lungă! Toate bateriile pe care le-am folosit până acum m-au lăsat baltă și s-au epuizat cu viteza luminii – asta, nuuuuuu! E mama și tata iepurașului duracell! Când s-o opri, dau petrecere!

! ploșnița-verzei este substantiv feminin cu genitiv-dativul ploșniței-verzei. Alte nume de insecte, substantive compuse de la același cuvânt de bază sunt !ploșniță-de-pom (feminin cu genitiv-dativul ploșniței-de-pom și pluralul ploșnițe-de-pom) și !ploșniță-sură (feminin cu genitiv-dativul ploșniței-sure și pluralul ploșnițe-sure).

* plotter este un anglicism; păstrează pronunția (e este ă) și este substantiv neutru cu pluralul plottere („periferie de minicalculator care execută desene liniare definite prin coordonate”)

! plumpox și-a modificat grafia (anterior era plum-pox); este substantiv neutru și înseamnă „boală a prunilor și a altor pomi fructiferi, provocată de un virus, manifestată prin apariția unor pete galbene pe frunze și a unor gropițe pe fructe”

* pluridisciplinar apare ca adjectiv, masculin cu pluralul pluridisciplinari și femininul pluridisciplinară-pluridisciplinare („care este fundamentat pe transfer de concepție și metodologie (adaptată) din mai multe discipline”)

* plurilingv („multilingv, poliglot”) este adjective nou, masculin cu pluralul plurilingvi și femininul plurilingvă-plurilingve

! plimbărică este substantiv feminin care are acum și formă pentru genitiv-dativ – plimbăricii, și pentru plural – plimbărici

! a se ploconi trece în clasa reflexivelor, verb cu indicativul prezent se ploconește, imperfectul se ploconea și conjunctivul să se ploconească

! ploier-comun este un nume de pasăre; rămâne substantiv masculin, dar primește acum și formă de plural – ploieri-comuni. Din aceeași categorie face parte și substantivul masculin !ploier-mic, care este acum înregistrat ca un compus cu pluralul ploieri-mici.

! ploínte are o valoare nouă, pe lângă cea adjectivală mai veche (regionalismul invariabil care apare în structuri precum an plointe, sinonim cu an ploios); termenul este acum și substantiv feminin

! plop-alb (plural plopi-albi) și !plopi-de-munte (plural plopi-de-munte) sunt substantive masculine, nume de plante

Verbul a (se) neliniști este un derivat regresiv de la adjectivul neliniștit, printr-un proces destul de sinuos. Adjectivul s-a format, la rândul lui, prin derivare de la liniștit – obținut prin conversiune din participiul verbului a liniști. Prin urmare, între cele două verbe există o legătură, dar nu cea directă, pe care am bănui-o.

Înseamnă „a-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufetească” ori „a se umple de neliniște”, iar sinonimele sunt extrem de numeroase, dar și foarte diferite, în funcție de nivelul neliniștii: a (se) alarma, a (se) agita, a (se) frământa, a (se) intriga, a (se) îngrijora, a-i păsa, a se sinchisi, a (se) speria, a se teme, a (se) tulbura, a se zbuciuma, a se zvîrcoli.

Între ele, se remarcă, de asemenea, un termen livresc – a (se) impacienta și câteva regionalisme – a bindisi, a se cioșmoli, a (se) îngrija, a (se) îngriji, a (se) lărmui. În anumite situații extreme, temenul medical corespunzător este a angoasa. Relația de antonimie pare să fie mult mai simplu de stabilit, pentru că dicționarele indică o singură posibilitate – a (se) domoli.

Toată adolescența am suferit de insomnii. Groaznice. Adormeam spre dimineață, noapte de noapte, până cedam de oboseală. Dormeam apoi ca ursu’ vreo câteva nopți și o luam de la capăt… Pe măsură ce am înaintat în vârstă, lucrurile s-au mai așezat. Cred că am învățat să dorm, dar am și devenit mai pricepută în a îndepărta factorii perturbatori.

Dorm destul de mult și destul de bine, mă odihnesc suficient, mai ales în perioadele în care sunt foarte ocupată. Adorm ușor și relativ devreme, însă, din timp în timp, undeva pe la 3-4 spre dimineața, toate problemele pământului vin peste mine. Mă trezesc, și pe suflet mi se așterne un soi de agitație, îngrijorare, o panică nelămurită, care nu-mi mai dă pace.

Evident, anxietatea mea are întotdeauna motive reale, adică nu vin din senin și știu exact cauza care mă neliniștește, dar lucrurile capătă niște proporții uriașe și imposibil de controlat, iar eu îmi aduc aminte de insomniile grele ale adolescenței… Și mă calmez dintr-odată, pentru că știu că dimineață, pe lumină, totul va fi bine, iar demonii vor intra la loc, în cutiuțele lor mici. Ce bine că învățăm, în timp, să-i domolim!

! plete este substantiv feminin (forma de singular pleată dispare)

! pletoră apare ca substantiv feminin cu genitiv-dativul pletorei – „cantitate de sânge sau de lichide depășind valorile normale în întreg organismul sau numai în anumite părți ale lui; stare morbidă provocată de această supraîncărcare și care se manifestă prin roșeața pielii și a mucoaselor, palpitații, puls accelerat, respirație scurtă etc.; cantitate mare de obiecte sau de ființe (lipsite de valoare); pletoră semantică = aglomerare (excesivă) de sensuri la unele cuvinte”

! pleuropneumoníe era echivalat, anterior, cu pneumonie; acum este menționat separat, substantiv feminin cu genitiv-dativul pleuropneumoníei și pluralul pleuropneumoníi – se desparte ple-u-rop-ne-u-mo-ni-e/ple-u-ro-pne-u-mo-ni-e („pneumonie care afectează și pleura adiacentă zonei pulmonare bolnave”

! plevușcă este substantiv feminin; rămâne cu o singură formă pentru genitiv-dativ – plevuștii și pentru plural – plevuști (dispare plevuște)

* plici are acum și valoare de substantiv neutru, cu pluralul pliciuri („paletă cu coadă lungă pentru omorât muște, țânțari etc.”)

Verbul a se pisici s-a format prin derivare din substantivul pisică – și se știe că ce se naște din pisică șoareci mănâncă! Se folosește mai ales în registrul familiar și este sinonim cu a se alinta ori cu a se linguși (ca o pisică, evident!). Dicționarele mai recente adaugă și o accepție regională, folosită în Oltenia, unde termenul poate însemna a se reproduce – folosit pentru pisici.

De cele mai multe ori, verbul are conotații negative. La copii poate mai merge cum mai merge, deși obiceiul e enervant și păgubos, dar oamenii în toată, mai ales femeile (de bărbați nu mai zic), par a da dovadă, în fapt, de imaturitate, când recurg la acest tip de comportament. Este adevărat că depinde foarte mult de locul și circumstanțele acestor situații, dar pe mine mă scoate din sărite, de cele mai multe ori.

Mai puțin la pisici. Când e vorba de pisici, mă topesc pur și simplu! Cel puțin a mea… e un spectacol delicios. Se alintă, miaună, își trece coada pe lângă mine… o desfășurare întreagă de forțe, pentru a-mi atrage atenția și a câștiga o mângâiere. Nu face asta doar când îi e foame sau pentru a obține ceva, dar tot așa de adevărat e că, dacă n-are chef de tine, n-are! Așa că am învățat să profit de momentele ei de tandrețe și să mă bucur când sunt în grațiile ei.