28 iun.
Eftin şi bun
De la Caragiale citire, crezul românului iubitor de chilipiruri. 
Iulia Muşat
26 iun.
False friends
Există o categorie aparte de cuvinte pe care lingviştii o numesc, folosind o interesantă sintagmă, „false friends”. Asta înseamnă, dacă ar fi să dăm un echivalent românesc la fel de plastic, „falşi prieteni”. Expresia în sine este o structură de tipul celor pe care le denumeşte, deoarece distrage atenţia, orientând-o fals spre ceea ce numim în mod obişnuit „prieten”. De fapt, semnalizează ceva ce am putea intitula „păcăleli lingvistice”: termeni care la prima vedere par a ne fi cunoscuţi şi a nu ridica niciun fel de probleme de înţelegere şi de traducere. Impresia se bazează pe aparenta asemănare cu termeni care sună aproximativ identic în limba pe care o cunoaştem nativ, dar se traduc cu totul şi cu totul altfel.
Continuare »
19 iun.
Numere
Unul dintre cele mai evidente exemple pentru ceea ce numim concizie şi eficienţă lingvistică mi se pare a fi folosirea numerelor pentru a reda idei. În felul acesta găsim, în limba engleză, sintagme care numesc, prin specificarea duratei în timp, anumite tipuri de magazine, lucru important într-o societate de consum. Iată, prin urmare, structuri de tipul 24-7 (twenty-four seven) pentru a denumi un nonstop, 7-Eleven (seven-eleven) care desemnează primele magazine cu program prelungit de tipul supermarket, 9 to 5 (nine to five) care precizează programul clasic de lucru.
Continuare »
13 iun.
Conexiuni mnemonice
De când mă ştiu m-au încântat cuvintele şi sensurile lor. Fac parte dintre acei norocoşi care au reuşit să-şi aşeze viaţa în aşa fel încât locul de muncă nu e spaţiu de supliciu. Sunt profesor de română, iar copiii pe care îi văd în fiecare zi sunt de o inventivitate rară la nivelul limbajului. Nu m-a preocupat niciodată „adunarea perlelor”, pentru că ştiu că explicaţia lor stă în inconsecvenţa profesorilor de a-şi obliga elevii să verbalizeze, deoarece nu lipsa ideilor e problema, ci lipsa deprinderilor de a le da formă sonoră. Uneori însă, se iveşte câte una absolut irezistibilă şi demnă de ţinut minte, ca un banc bun.
Continuare »
05 iun.
Expresie şi unicitate
Foarte departe de mine gândul de a lua în râs sau de a desconsidera limba în care m-am născut şi în care gândesc. Dar, de ceva vreme, mai precis de când limba engleză e parte din viaţa noastră volens-nolens (şi, sinceră să fiu, nici chiar aşa rău nu-mi pare, deşi nu-s mare ori talentată vorbitoare de engleză), mi se întâmplă să descopăr că unele lucruri ce le am de zis sună mai bine (mai concret, mai exact, mai aproape de ceea ce am eu a spune) decât echivalentele lor româneşti. Nici nu-mi trece prin minte să afirm că limba română nu are suficiente resurse. Predau română, prin urmare, din punctul meu de vedere, limba lui Eminescu are tot ce-i trebuie şi încă ceva pe deasupra. Cred că e vorba despre felul în care sună cuvintele pentru a reda o idee pe care ai auzit-o pentru prima dată în limba aceea… Poate e vorba despre magia sunetelor, sau poate chiar de o conexiune mai profundă între sunet şi ceea ce reprezintă el, concret, la obiect. Cred că ceea ce mă intrigă este diferenţa născută din raportarea la realitate a celor două idiomuri: româna este mai metaforică, mai conotativă, engleza mi se pare mai denotativă, mai fixată în realitate, mai pragmatică. Sigur, până la urmă sunt doar probleme de fineţe, de nuanţă, dar limbajul câştigă ceva la nivel sonor, chiar şi la cel subliminal, de parcă s-ar conecta direct la substanţa realităţilor exprimate.
Continuare »