Iulia Muşat

* a butona este un verb care apare ca noutate in DOOM2. Termenul are indicativul prezent el butonează şi are un sens mai vechi – dar care n-a reuşit să-l impună, se pare – „a (se) încheia (cu) butoni”, şi o accepţie curentă: „a apăsa butoanele unui computer”. Mie mi se pare că prin utilizarea mai frecventă a lui a tasta, „butonatul” a devenit un cuvânt folosit în registrul ironic; dar se poate să fie o simplă impresie.

! buzău îşi schimbă valoarea gramaticală, trecând de la adjective la adverbe; dicţionarul precizează rara lui folosire, restrânsă doar la expresia „a sta buzău”, sinonimă cu „a sta bosumflat, îmbufnat”. Din aceeaşi familie, îl primim pe !buzoi, formă de singular ce este pentru prima dată precizată, anterior apărând doar pluralul – buzoaie, care este în continuare validat.

* Buzău intră in categoria substantivelor proprii nou incluse în normă

* bypass este un anglicism pronunţat báĭpas, acceptat la noi ca substantiv neutru, cu pluralul bypassuri. Termenul are cel puţin trei accepţii curente, toate pornind de la ideea dublării unei rute, pentru evitarea unui blocaj: „conductă care dublează o altă conductă principală” sau „deviere rutieră în caz de înfundare a unui drum” sau „operaţie, în caz de obliterare a unei artere, pentru restabilirea circulaţiei sangvine”.

*byte are aceeaşi provenienţă şi se pronunţă baĭt; substantivul masculin are pluralul byţi şi denumeşte un „ansamblu de opt biţi folosit pentru exprimarea capacităţii de memorie” (în informatică).

Verbul a istovi s-a născut, poate, din nevoia omului de a-şi pune în vorbe oboseala care îl ajunge, atunci când viaţa pare să fie mai mult decât poate el să ducă, pentru că acest cuvânt apare din atât de frumos sunătorul istov. Dintr-un anumit punct de vedere, sensurile cuvântului acoperă o oarecare lipsă de măsură a stării de oboseală, pentru care, din câte ştiu eu, nu există vreun instrument de măsurare, aşa că omul pune uneori în vorbe ce nu poate să materializeze altfel. Verbul marchează, prin urmare, o stare dată de oboseala peste măsură, de sleirea de puteri din cauza eforturilor depuse sau a consumului nervos, de epuizare, extenuare, de pierdere a forţei şi energiei, ajungând într-o stare de slăbiciune totală. Stabileşte corespondente – printr-o parţială extindere de sens – cu a sfârşi, a termina, a epuiza, a isprăvi, a încheia. Am găsit indicate în dicţionar o serie de cuvinte cu aproximativ acelaşi sens, pe care însă nu le cunoşteam prea bine, precum a deşela, a speti, a dăula, a deznoda (un cal). Însă aspectul care mi-a atras atenţia se referă la folosirea acestui verb pentru a marca terminarea bunurilor materiale, consumarea acestora până la epuizare. Şi atunci s-a născut în mine întrebarea: dacă viaţa e asemenea oricăror „consumabile” pe care le folosim nepăsători?

Continuare »

* burghezo-moşierime este recunoscut ca învechit de noul DOOM, care îl include, în acelaşi timp, pe lista noutăţilor… prin urmare, pronunţăm la unison –şi-e, utilizând din când în când genitiv-dativul burghezo-moşierimii

! burtă-verde şi-a schimbat grafia (era format prin sudare până acum); cuvântul este acceptat ca variabil, cu genitiv-dativul lui burtă-verde şi pluralul burtă-verde, fiind considerat deopotrivă substantiv masculin şi feminin; termenul înseamnă (pornind de la şorţurile verzi ale vechilor negustori) „om insensibil la valorile culturale; filistin; om leneş, comod, indolent”

* burundez se referă la Burundi şi este adjectiv sau substantiv masculin, cu pluralul burundezi şi femininul burundeză/burundeze. Ce ghinion! Abia ne-nvăţasem cu burundian!

! butan este unul dintre magicele cuvinte care atâta mi-s de dragi: n-avem indicaţii asupra vreunei forme de plural, dar aflăm din noua normă că termenul nu mai este substantiv masculin, ci neutru! Excelent, că simţeam nevoia, dom’le!

* butic intră şi el în categoria substantivelor neutre, având pluralul buticuri; termenul este un franţuzism care se referă la un „magazin mic şi luxos, cu mărfuri, în general de serie mică”

Există oameni a căror singură raţiune de a fi este cuprinsă în esenţa verbului a călători. Pentru ei, viaţa seamănă globului terestru, străbătut de drumuri uscate, sau drumuri de apă, sau drumuri de zbor, iar destinul unui om este să umble, să vadă, să cunoască. Verbul are o serie de sinonime care se particularizează printr-o extremă expresivitate: a colinda, a cutreiera, a peregrina, a umbla, a voiaja, a drumui. Aş înclina să cred că frumuseţea lor se naşte din mirarea perpetuă a sufletului uman în faţa umbletului, din nevoia şi plăcerea omului de a se găsi pe drum, de a-şi descoperi esenţa rătăcitoare. A născocit el nume pentru păsările călătoare şi le-a spus „migratoare”; pentru popoarele care n-au tihna aceluiaşi loc, cărora le spune „nomade”; pentru sufletul care nu se poate opri din iubit şi pe care îl cheamă „nestatornic”; pentru toate cele care nu durează şi le plânge că-s „trecătoare”. Timpul, care nu se mai opreşte depănându-şi clipele, îşi are şi el umbletul lui; încet-încet se călătoreşte vara, apoi iarna, şi încet-încet se călătoreşte omul, încetând a mai fi.

Continuare »

! búnă-credínţă primeşte o lămurire referitoare la sinonimie – „onestitate”; genitiv-dativul rămâne búnei-credínţe; adăugăm pe listă *bună-creştere, sinonim cu „politeţe”, care se regăseşte în structuri de tipul „a dat dovadă de bună-creştere” şi nu trebuie confundat cu bună creştere, echivalent cu “dezvoltare bună”; şi în cazul lui !búnă-cuviínţă se stabileşte un sinonim – „politeţe”. Ceea ce au în comun aceşti termeni sunt problemele pe care le poate pune articularea, atunci când substantivul primeşte un determinant pronominal; sunt specificate, astfel, buna lui credinţă, buna lui creştere, buna lui cuviinţă. O altă categorie cu importante modificări este cea alcătuită din termeni care se referă la momentele zilei; !búnă-dimineáţa este un regionalism care denumeşte o plantă, iar acest substantiv feminin are genitiv-dativul búnei-diminéţi şi pluralul búne-diminéţi; termenul are ceva legături cu formula de salut *búnă dimineáţa, alcătuit din adjectiv şi substantiv articulat, nou introdus în normă, alături de *búnă seára şi *bună ziua, care au aceeaşi structură. Una dintre cele mai spinoase probleme ale compuselor de acest tip este cea legată de dublete; alături de !bunăstáre, care are sinonimul „prosperitate” şi două posibilităţi de silabaţie (năs-ta/nă-sta), primim *bună stáre ce poate fi echivalat cu „stare bună”; alături de búnă vóie (?) sinonim cu „veselie”, articulat bunăvóia, cu genitiv-dativul bunăvóiei, notăm *bunăvóie care funcţionează în locuţiunea adverbială de bunăvoie; de remarcat diferenţa dintre aceasta structură şi o altă nouă locuţiune – !cu búnă ştiínţă.

! bungalów revine la varianta originală; substantivul neutru păstrează grafia şi pronunţia din engleză [ow pron. oŭ], se articulează bungalów-ul şi are pluralul bungalów-uri

* bun gust, alcătuit din adjectiv şi substantiv, se referă la “gustul bun” al alimentelor şi se diferenţiază de substantivul neutru bun-gúst “simţ estetic”; alături de ele, *bun-platnic e un termen nou ce poate fi folosit atât ca substantiv cât şi ca adjectiv, cu pluralul bun-platnici şi femininul bun-platnică/ bun-platnice; din aceeaşi familie, !bun-rămas, substantiv neutru sinonim cu „adio”, îşi modifică grafia, iar *bun simţ, echivalent cu „bună intuiţie” nu trebuie confundat cu mai vechiul bun-simţ „decenţă”; termenul nou este alcătuit din adjectiv şi substantiv, la fel ca şi *bun venit.

! burduhan / burdihan sunt variante acceptate ale aceluiaşi cuvânt din limbajul popular şi familiar, substantiv neutru cu pluralul burduhane/burdihane

* buretiéră este substantiv comun cu genitiv-dativul buretiérei şi pluralul buretiére, denumind o “cutiuţă care conţine un burette, de obicei ud”

Verbul a aniversa este unul care ridică o problemă interesantă, din punctul de vedere al contextului în care trebuie folosit. Termenul face referire la capacitatea oamenilor de a-şi aminti evenimente importante din viaţa lor, fie că ţin de dimensiunea personală, fie că vizează apartenenţa lor la un grup etnic sau social. Ceea ce se pierde deseori din vedere (iar mass-media abundă de astfel de erori) este faptul că evenimentele pe care le aniversăm nu pot fi decât fericite, generatoare de bucurie. Pentru celelalte, există verbul a comemora, care implică acelaşi proces de rememorare, însă în dimensiunea lui solemnă, oficială, de elogiere. Faptul este evident dacă urmărim cu atenţie explicaţia din DEX, care spune că a aniversa înseamnă „a sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment”. Nu se precizează explicit că evenimentul la care se face referire este unul fericit, însă folosirea verbului a sărbători obligă la această concluzie.

Continuare »