Iulia Muşat

* celular apare cu un al doilea sens în DOOM2 (prima accepţie a termenului este cea din domeniul biologiei); substantivul neutru referă la micile obiecte electronice care ne-au devenit indispensabile, şi are pluralul celulare

* Cenuşăreasa este numele unui celebru personaj din basmele copilăriei; norma îl menţionează ca substantiv propriu, cu genitiv-dativul Cenuşăresei. I se alătură şi *Cerber, un animal mitologic (cu multe capete şi întrebuinţat la pază), substantiv propriu masculin

* a cepuí face parte din categoria verbelor noi, însemnând „a pune cepuri, a curăţa arbori”; pentru indicativ prezent sunt precizate formele eu/ei cepuiesc, pentru imperfect el cepuia şi pentru conjunctiv el să cepuiască

* cerchist apare ca un derivat al lui „cerc”, însă nu orice cerc… eu l-am găsit folosit doar în legătură cu activitatea scriitorilor din Cercul Literar de la Sibiu; termenul este substantiv sau adjectiv masculin, cu pluralul cerchişti şi femininul cerchistă/cerchiste

* Cezar / Caesar este acceptat sub ambele variante (şi în grafie românească, dar şi păstrând etimonul latinesc); este substantiv propriu masculin, numele celebrului împărat roman

Verbul a răci are trei trimiteri fundamentale, toate referindu-se la scăderile de temperatură, în sisteme de referinţă diverse: fizic, medical şi emoţional. Pentru fiecare dintre acestea există antonime, în mod interesant diferenţiate prin gradul de intensitate – spunem a se încălzi, a-şi reveni ori a se înfierbânta.

De cele mai multe ori, folosim verbul atunci când ne gândim la a deveni sau a face să devină mai rece, fie că avem în vedere obiecte sau lichide, fie că ne plângem de vremea capricioasă care ne aminteşte că iarna e aproape. Iar atunci când este vorba despre timp, cuvântul este sinonim cu a (se) răcori sau cu regionalul a (se) reveni… se vede treaba că în unele locuri răcoarea e normalitatea, iar căldura excepţia de la regulă. Continuând incursiunea printre sensurile verbului, observăm că scăderile ambientale de temperatură pot avea rezultate neplăcute, motiv pentru care vorbim, folosind acelaşi lexem, despre îmbolnăvirea contractând o răceală.

Continuare »

* cecen este substantiv sau adjectiv masculin, cu pluralul ceceni şi femininul cecenă-cecene. Din aceeaşi familie lexicală se alătură şi femininul *cecenă – limba, cu genitiv-dativul cecenei.

! cefalée primeşte, pe lângă mai articularea deja existentă – cefaléea şi genitiv-dativul cefaléei, formă de plural, identică singularului cefalee

* Cehia se alătură substantivelor proprii nou intrate în normă, cu silabaţia Ce-hi-a şi genitiv-dativul Cehiei. Se adaugă aici *cehoaică – termen familiar cu genitiv-dativul cehoiacei şi pluralul cehoaice. Un hibrid interesant este *ceho-slovac care se referă la orice lucru „dintre Cehia şi Slovacia”, care n-are cum să fie confundat cu anteriorul !cehoslovac (care are acum două variante de despărţire în silabe)… Surpriza seriei este însă *Cehoslovacia – o fostă ţară pe care o consemnează, ca noutate, DOOM2…

* ce-i apare menţionat ca structură de sine stătătoare, funcţionând în expresii de tipul „Ce-i preocupă?”; este alcătuit din pronume relativ şi pronume personal, după acelaşi principiu ca şi *ce-l (din „Ce-l preocupă?”)

*celtă/celtică este limba vechilor celţi; substantivul feminin are genitiv-dativul celtei/celticei

Verbul a munci este unul fundamental pentru fiinţarea umană, care presupune desfăşurarea unei activităţi conştiente, depunerea unui efort fizic sau intelectual pentru a produce sau a crea ceva, pentru a obţine un rezultat util. Celor mai mulţi dintre noi, verbul acesta le organizează şi le asigură existenţa, pentru că traiul zilelor noastre presupune a avea o ocupaţie, a exercita o activitate profesională, o meserie. Această dimensiune a „funcţionalului” obligatoriu este un element esenţial, din desfăşurarea sa rezultând suportul financiar mulţumită căruia putem vieţui, mai mult sau mai puţin decent, după regulile actuale ale societăţii.

Continuare »

* ce-a apare menţionat în DOOM2 ca structură fixă, alcătuită din pronume interogativ şi verb, în expresii de tipul „Ce-a spus?”

* Ceahlău (nume de loc) este substantiv propriu masculin, care se silabiseşte Cea-hlău şi se articulează Cehlăul

! cearşaf/cearceaf scoate din încurcătură pe toată lumea, pentru că are două forme acceptate, fiecare dintre ele formând plural – cearşafuri/cearceafuri

* ceauşist intră în normă ca adjectiv sau substantiv masculin, cu pluralul ceauşişti şi femininul ceauşistă-ceauşiste

* CEC/C.E.C. e acceptat în ambele variante grafice, fiind substantiv propriu neutru, cu articularea CEC-ul/C.E.C-ul, şi forme de plural CEC-uri/C.E.C.-uri atunci când este vorba despre agenţii

Verbul a descânta face parte dintre acele cuvinte care pe mine mă încântă: acelea care vorbesc despre ele însele. Mi se par fantastice înlănţuiri de sunete care spun că darul lor este acela de a crea. Dicţionarul ni-l explică prin descrierea ritualului de descântare, care include rostiri de versuri, gesturi magice şi puterea de îndepărtare a farmecelor rele sau de vindecare a unei boli. În această accepţie a termenului nu are sinonime, însă, prin lărgire de sens, este echivalent cu a fermeca, a vrăji. În registru familiar, acumulează sensuri similare cu a certa, a mustra, a bate la cap; şi întotdeauna o să mi-o amintesc pe mama încruntându-se la mine „să nu mai descânt atâta mâncarea aia”. M-a surprins partea etimologică, pentru că verbul e moştenit din latinescul discantare, dar substantivul descântec (formula magică) e un derivat al lui cântec, cu prefixul des-. Vine, prin urmare, de departe şi cu multă poveste.

Continuare »