Iulia Muşat

Aşa cum l-am găsit prin dicţionare, verbul a cârcoti are două sensuri – în opinia mea, unul bun şi unul rău. Adică nu e nimic greşit în „a-ţi arăta nemulţumirea” atunci când lucrurile nu merg aşa cum consideri că ar trebui sau ţi-ar fi bine, dar nu cred că „ a se certa, a se sfădi mereu” este o soluţie pentru nimic. Dus până la extrem, termenul se poate referi la o atitudine constantă de manifestare a nemulţumirii, bombănind şi căutând motiv de ceartă, iar sinonimele cele mai des utilizate sunt a se certa, a se învrăjbi, a se supăra.

Verbul are ca origine substantivul cârcotă, sinonim cu neînţelegere, ceartă, gâlceavă, provenit din sârbescul krkotja „lipsă de mlădiere, inflexibilitate”, al cărui sens pare să-l fi moştenit într-o oarecare măsură. Acoperă însă o gamă mult mai amplă de manifestări – de la diferend, divergenţă, dezacord, discuţie, neînţelegere, până la animozitate, conflict, dezbinare, discordie, învrăjbire, sfadă, gâlceavă, vrajbă, zâzanie, dispută, litigiu. În ceea ce priveşte expresiile, a dat a intra/a se băga în cârcotă cu cineva.

Continuare »

! defavoarea este un substantiv comun feminin care, conform noii norme, funcţionează exclusiv în formă articulată, în structura în defavoarea. Din aceeaşi familie lexicală, primim *defavorizare – substantiv feminin cu genitiv-dativul defavorizării şi pluralul defavorizări, dar şi pe *defavorizat – care funcţionează şi cu valoare substantivală, şi cu valoare adjectivală (plural defavorizaţi, feminin defavorizată-defavorizate)

* a defetişiza apare ca noutate, verb cu indicativul prezent el defetişizează; mi se pare interesant faptul că pe a fetişiza l-am împrumutat din alte limbi, iar antonimul l-am creat noi

* defibrilator este substantiv neutru cu pluralul defibrilatoare; silabaţia recomandată este –fi-bri-

* a defluí (de-flu-i) este verb cu indicativul prezent el defluieşte, imperfectul el defluia şi conjunctivul prezent el să defluiască; termenul de referă la „a răspândi în direcţii divergente trupe grupate într-un spaţiu restrâns”

* defrişabil („care poate fi defrişat”) este adjectiv masculin cu pluralul defrişabili şi femininul defrişabilă-defrişabile

Dintre toate verbele de sezon, a viforî este, fără putinţă de tăgadă, unul din cele nesuferite. Funcţionează mai mult în registru popular (deşi registrul cult nu-mi pare să fi găsit încă vreun echivalent atât de expresiv) şi se referă la „a fi vifor, furtună, viscol, a bate cu putere viforul”, stabilind sinonimie cu a viscoli, a spulbera şi a învifora. Cel din urmă este o foarte interesantă dublare, în chiar interiorul familiei lexicale a aceluiaşi verb, care pe lângă toate sensurile cumulate adaugă pe „a supune acţiunii exercitate de vifor, a-l bate pe cineva viforul”. Are, de asemenea, o dimensiune figurată extrem de interesantă, referindu-se la „a face să fie cuprins de un sentiment puternic de nelinişte” – a tulbura, a zbuciuma, a răscoli, a îndârji.

Continuare »

! dédină este un termen învechit similar lui datină, substantiv feminin căruia îi sunt menţionate în noul DOOM forma de genitiv – dedinei şi cea de plural dedine

! a se dedubla intră definitiv în clasa reflexivelor, verb cu indicativul prezent el se dedublează. Tot astfel se petrece şi cu !a se dedulci, căruia îi sunt precizate mai multe forme: indicativ prezent el se dedulceşte, imperfect el se dedulcea, conjunctiv el să se dedulcească.

* deductibil apare ca adjectiv masculin nou, cu pluralul deductibili şi femininul deductibilă-deductibile; termenul înseamnă „care se poate deduce” şi se foloseşte (după ştiinţa mea) mai ales în domeniul economic

* de facto este o expresie din latină care funcţionează, conform noii norme, ca locuţiune adjectivală ori adverbială; DOOM-ul nu simte nevoia să ne comunice, dar traducerea este „de fapt”

! a defalca îşi modifică paradigma; dicţionarul indică forma de indicativ prezent el defalcă, ceea ce înseamnă că persoana întâi este eu defalc (anterior era eu defalchez).

Verbul a cotiza îşi stabileşte sensurile de bază în două direcţii principale. Înseamnă pe de o parte „a plăti o cotă-parte, o cotizaţie”, adică o sumă fixă achitată periodic de către membrii unei organizaţii sau ai unei asociaţii. Pe de altă parte, sensul reflexiv (rar folosit) presupune uniunea, efortul conjugat, pentru a participa la o cheltuială comună, iar substantivul cotizaţie desemnează, prin extindere de sens, orice contribuţie bănească la acest fel de aranjamente.

Dincolo de paginile dicţionarului, cuvântul are un sens conotativ extrem de neplăcut, ca de altfel toate lucrurile care vorbesc de dare de bani în viaţa omului. Însă acesta, mai mult ca altele, îşi pierde orice valenţe binevoitoare, pentru că se asociază, obligatoriu, cu „vrei – dai! nu dai – nu ai!” care atât de rău ne distorsionează, nouă românilor, pespectiva asupra lucrurilor. Am ajuns să fim convinşi de faptul că vorba aceasta ne e suficientă pentru a rezolva toate problemele care par peste puterile noastre. Nu eşti în stare să-ţi iei examenele – cotizezi şi se rezolvă; nu se uită niciun doctor la tine – un plic în buzunar face minuni; ai vreo idee pe care o consideri valoroasă, dar nimeni nu se opreşte s-o analizeze – banul îţi cumpără toată atenţia de care ai nevoie.

Continuare »

* decriptare (de-crip-ta-re) apare în familia lexicală a lui a decripta, ca substantiv feminin cu genitiv-dativul decriptării şi pluralul decriptări

! decurs nu mai este substantiv neutru, ci apare doar în locuţiuni prepoziţionale ca în decurs de, în decursul

! a se deda trece în categoria reflexivelor şi are indicate o mulţime de forme în DOOM2: indicativul prezent eu mă dedau, noi ne dedăm, voi vă dedaţi şi ei se dedau, imperfectul el se deda, mai-mult-ca-perfectul eu mă dedasem, noi ne dedaserăm, conjunctivul el să se dedea, imperativul negativ nu te deda şi nu vă dedaţi. Pare un verb important…

* Dedal este numele unui personaj mitologic, substantiv propriu masculin

* de deasupra (de peste) este o structură alcătuită din prepoziţie şi prepoziţie (de deasupra mării), spre deosebire de cea anterior (şi încă) existentă, ca în raftul de deasupra (prepoziţie şi adverb)