Iulia Muşat

Verbul a gunoi a fost o completă şi plăcută surpriză pentru mine. Are – bineînţeles – legătură cu gunoiul, de chiar toate felurile. În sens propriu, înseamnă „a îngrăşa pământul cu gunoi de grajd”, dar se poate referi şi la obiceiul înaripatelor de „a-şi depune excrementele (murdărind ceva)”. Are deci atât semnificaţie pozitivă – când se referă la o activitate umană realizată cu un scop precis, cât şi negativă – atunci când natura îşi vede de treburile ei, iar omul are de suferit. Am găsit vreo două expresii reuşite: a (nu) scoate gunoiul din casă care înseamnă „a (nu) vorbi în prezenţa unor persoane străine despre lucruri compromiţătoare din familie sau din grup”, ori a-i sta cuiva ca gunoiul în ochi – „a supăra, deranja pe cineva”.

Continuare »

* deserviciu apare ca substantiv neutru cu pluralul deservicii(le)

! a se desesiza trece în clasa reflexivelor, verb cu indicativul prezent el se desesizează; mi s-a părut cam fără noimă la prima vedere, dar se referă la acţiunea autorităţilor de „a se declara incompatibile pentru cercetarea şi soluţionarea unui litigiu”. Ei, aş!

* desfăşurător este substantiv neutru cu pluralul desfăşurătoare

! a desfăta scapă de formele duble pe care le accepta anterior; folosim pentru indicativ prezent eu desfăt, tu desfeţi, el desfată, iar pentru conjunctiv el să desfete

* a desfia este menţionat ca verb nou, cu indicativul prezent el desfiază, noi desfiem (des-fi-em), conjunctivul el să desfieze şi gerunziul desfiind (des-fi-ind); înseamnă – previzibil – „a anula o înfiere”

A corecta face parte dintre verbele pe care le găsim, în general, conotate pozitiv. Înseamnă, în primul rând, „a îndrepta greşelile/defectele”, stabilind sinonimie cu a corija sau a rectifica, scopul fundamental al acestei acţiuni fiind acela de a repara, a îmbunătăţi. Deşi ca idee verbul acesta pare să fie o mare găselniţă, două hibe am reuşit să găsesc la felul în care oamenii înţeleg să-l utilizeze.

M-am întrebat de multe ori ce rost are folosirea verbului a corecta în cazul tezelor copiilor. Ce se mai corectează acolo? Felul în care se lucrează uneori seamănă mai curând a vânătoare de greşeli şi executare! Aş înclina să cred că ceea ce se face înainte de test poate să completeze goluri – deci să îmbunătăţească, iar acţiuni ulterioare testului ar putea remedia situaţia, pornind de la greşelile comise… Însă verificarea şi notarea răspunsurilor nu par – în sine – să repare greşelile, iar „a corecta lucrări” sună teribil a nonsens uneori! Mai ales când eşti îngropat în ele, presupun!

Continuare »

! a descotoşmăna îl elimină pe a descotoşmăni; este un verb care funcţionează în registrul popular, cu indicativul prezent el descotoşmănează

* descrescând este înregistrat ca adjectiv masculin cu pluralul descrescânzi şi femininul descrescândă-descrescânde

! a descrie are acum două modalitaţi de despărţire în silabe: des-cri-e/de-scri-e; articolul de dicţionar precizează o sumedenie de forme ale acestuia – indicativul prezent eu descriu, tu descrii, noi descriem, voi descrieţi, ei descriu, conjunctivul prezent el să descrie, imperfectul descrieţi, gerunziul descriind şi participiul descris. Din aceeaşi familie lexicală, primim !descriere (cu două variante de silabisire – des-cri-e-re/de-sci-e-re), care are genitiv-dativul descrierii şi pluralul descrieri.

! descriptibil face parte dintr-o serie mai nouă; adjectivul masculin se desparte des-crip-ti-bil/de-scrip-ti-bil, are pluralul descriptibili şi femininul descriptibilă-descriptibile. Tot astfel, !descriptiv (des-crip-tiv/de-scrip-tiv) are pluralul descriptivi şi femininul descriptivă-descriptive. Problema dublei despărţiri în silabe apare şi la substantivul neutru !descriptivism – des-crip-ti-vism/de-scrip-ti-vism, cuvânt căruia i se alătură *descriptivist (des-crip-ti-vist/de-scrip-ti-vist), termen ce funcţionează atât cu valoare substantivală, cât şi cu valoare adjectivală, masculin cu pluralul descriptivişti şi femininul descriptivistă-descriptiviste.

! a se descuama îşi modifică silabaţia – des-cua-ma şi trece în clasa reflexivelor, având indicativul prezent se descuamează. Pentru substantivul corespunzător, !descuamare, apare aceeaşi modificare a modului de despărţire în silabe – des-cua-ma-re; termenul are genitiv-dativul descuamării şi pluralul descuamări.

A (se) distra este un verb încântător, care înseamnă „a petrece sau a face pe cineva să-şi petreacă timpul în mod agreabil”. După cum ştim însă, „agreabil” înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiţi, de unde şi cele două extreme în semnificaţiile cuvântului – poate fi vorbă, pe de o parte, de folosirea timpului în mod plăcut, iar pe de altă parte, de consumarea acestuia, dedându-se unor – pudic şi generic numite – „plăceri lumeşti”.

Una dintre semnificaţiile mai rar întâlnite ale verbului se referă la „a abate de la o preocupare sau de la un gând, a îndepărta atenţia cuiva de la ceva care îl oboseşte sau îl obsedează”. Însă indiferent de sensuri, dacă punem sinonimele toate la un loc, obţinem un munte de voie bună: a (se) amuza, a (se) desfăta, a (se) destinde, a (se) dispune, a distrage, a (se) înveseli, a petrece, a râde, a (se) veseli, cu tot cu mai vechile a se eglendisi, a (se) libovi. Orice i se poate opune cu succes lui a (se) plictisi.

Continuare »

* a desacraliza apare ca noutate, verb cu indicativul prezent el desacralizează

! desagă câştigă bătălia cu desag, pe care îl elimină; substantivul feminin are genitiv-dativul desagii şi pluralul desagi

* a descarcera este verb cu indicativul prezent el descarcerează, introdus în DOOM alături de substantivul corespunzător – *descarcerare, feminin cu genitiv-dativul descarcerării şi pluralul descarcerări

! descăzut este substantiv neutru ce are două variante pentru despărţirea în silabe: des-că-zut şi de-scă-zut. Lui i se mai adaugă, cu titlu de noutate, şi structura *de scăzut, alcătuită din prepoziţie şi verb.

* descentrare este substantiv femini, cu genitiv-dativul descentrării şi pluralul descentrări