Iulia Muşat

Verbul a (se) dezbrăca se referă, în dicţionare şi în general, la oameni. Are un sens propriu, care trimite la acţiunea de „a(-şi) scoate hainele de pe corp, a (se) lăsa fără îmbrăcăminte”. Aşa privind lucrurile, sinonimele pot fi – în funcţie de context – a scoate, a trage, a lepăda, a (se) despuia, a (se) dezgoli. Dicţionarele mai indică un învechit – a (se) dezveşti, un regionalism – a (se) târşi, ori familiarul a (se) dezechipa. Verbul are, de asemenea, un sens figurat, făcând referire la „a lipsi complet pe cineva de avere, de tot ce are”, moment în care devine sinonim cu a jefui, a prăda, a despuia (tot cu sens figurat).

Continuare »

* dispneic (dis-pne-ic) apare ca adjectiv înrudit cu dispnee, referindu-se la persoanele care suferă de această boală

* a disponibiliza este un verb al timpurilor noi, având indicativul prezent el disponibilizează. Familia sa lexicală se întregeşte cu adjectivul *disponibilizat, cu pluralul disponibilizaţi si femininul disponibilizată/disponibilizate.

! distihul este o „strofă de două versuri” cu pluralul distihuri; substantivul neutru se desparte dis-tih/di-stih

! distil („edificiu cu două coloane”) este un substantiv neutru care se desparte dis-til/di-stil

* a distorsiona e verb nou, cu indicativul prezent el distorsionează

Verbul a invidia are o interesantă problemă de semnificaţie, necesitând situarea în acelaşi sistem de referinţă pentru a fi perceput la fel de către doi vorbitori diferiţi. Eu, de exemplu, nu-l găsesc deloc negativ, iar sentimentul căruia îi dă substanţă nu-mi pare în niciun fel distructiv. Nu toată lumea gândeşte aşa, iar dogma bisericească ne spune clar că invidia este unul dintre păcatele capitale. M-am întrebat – firesc – de unde apare diferenţa la nivel lingvistic între cele două percepţii. Şi am descoperit în dicţionare că verbul acesta are două serii sinonimice. Luăm pe de o parte a vrea, a dori, a pofti – ceva ce aparţine altcuiva, care ar putea deveni achiziţie personală prin muncă (dacă are valoare materială) sau devenire (dacă e o calitate de dobândit). Pe de altă parte, notăm a pizmui, a râvni, a zavistui – cele care presupun, cu adevărat, o serie de frustrări pe care, odată dezmorţite în suflet, cu greu le mai poţi canaliza spre ceva luminos sufleteşte. Presupun că undeva în mentalul fiecăruia dintre noi se face o alegere subconştientă asupra uneia dintre cele două accepţii ale termenului, iar de aici se nasc diferenţele între reacţiile noastre în raportarea la acest cuvânt.

Continuare »

! diseară / deseară este un adverb cu două forme acceptate

* disfuncţionalitate (dis-func-ţi-o-na-li-ta-te) apare ca substantiv feminin cu genitiv-dativul disfuncţionalităţii şi pluralul disfuncţionalităţi

* disolutiv e un franţuzism, adjectiv masculin cu pluralul disolutivi şi femininul disolutivă-disolutive; termenul înseamnă „care descompune, dezagregă sau degradează”

! a dispera nu avea, în vechea normă, articol propriu de dicţionar, ci trimitea la a despera (care astăzi nu mai există); DOOM 2 precizează două moduri de despărţire în silabe – dis-pe-ra/di-spe-ra şi forma de indicativ prezent el disperă. Din aceeaşi familie lexicală şi cu aceleaşi noutăţi, este menţionat substantivul feminin !disperare (dis-pe-ra-re/di-spe-ra-re), care are genitiv-dativul disperării şi pluralul disperări.

* display vine din engleză şi se pronunţă displeĭ, substantiv neutru articulat display-ul şi având pluralul display-uri; termenul se referă la un „dispozitiv de vizualizare, afişaj optoelectronic”

Prima accepţie a verbului a (se) îmbrăca se referă la „a(-şi) acoperi corpul cu veşminte”, dezvoltând de aici un sens umanitar – „a procura cuiva hainele trebuincioase”, dar şi un sens monden – „a purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate”. Sinonimele pentru aceste situaţii sunt extrem de numeroase, de la a (se) acoperi, a (se) înveli, a (se) înveşmânta, până la a (se) echipa, iar în limbajul familiar se pot folosi şi a-şi lua, a-şi pune, a-şi trage (hainele pe el). În afara îmbrăcatului de oameni, verbul se mai poate folosi şi pentru perne ori plăpumi – a înfăţa, pentru paturi ori canapele – a tapiţa, pentru cărţi ori caiete – a înveli, pentru icoane ori bijuterii – a fereca (în aur sau în argint). În sens metaforic, se referă la a învălui, a ascunde adevărata înfăţişare, adevăratul aspect.

Continuare »

* dischetă apare ca substantiv feminin cu genitiv-dativul dischetei şi pluralul dischete

* disc-jockey este un anglicism pronunţat discğocheĭ; substantivul masculin se desparte disc-jo-ckey şi se articulează disc-jockey-ul; pluralul este disc-jockey (articulat disc-jockey-i). Abrevierea folosită este *DJ (pronunţat digeĭ), care apare şi într-un articol special; e substantiv masculin şi se articulează DJ-ul, având pluralul DJ(ii).

* disco este folosit ca adjectiv invariabil ori ca substantiv neutru

* discografic e adjectiv masculin cu pluralul discografici şi femininul discografică-discografice. Apare, de asemenea, ca noutate *discografie, substantiv feminin cu genitiv-dativul discografiei şi pluralul discografii(le).

* discount provine din engleză, de unde păstrează pronunţia discaŭnt, substantiv neutru cu pluralul discounturi