Iulia Muşat

Verbul a (se) lungi face parte din fondul vechi al limbii, format de la un adjectiv provenit din latină. Are destul de multe sensuri, referindu-se, până la urmă, la creştere, fie că este vorba despre lungime – „a (se) face, a deveni mai lung”, fie despre înălţime – „a creşte în înălţime”, fie că se referă la volum – „a mări cantitatea”, fie la timp – „a face să dureze (mai) mult”. În registrul familiar, termenul se foloseşte pentru acţiunea de „a se culca, a se întinde pe ceva, pentru a se odihni”.

Cele mai interesante rămân, fără îndoială, sintagmele – care sunt multe şi extrem de expresive, cu frumoase întorsături de cuvinte. Se pot lungi urechile de foame („a răbda de foame, a fi flămând”), se pot lungi ochii sau căutătura a drum („a fi dornic de a pleca departe”), i se poate lungi cuiva nasul („a deveni obraznic”), se poate lungi pasul („a merge mai repede, a se grăbi”), se poate lungi vorba („a vorbi mai mult decât trebuie”) sau, dimpotrivă, există a nu mai lungi vorba („a întrerupe discuţia”).

Continuare »

* elidare este un termen utilizat în fonetică, denumind „înlăturarea unei vocale finale”; substantivul feminin are genitiv-dativul elidării şi pluralul elidări

* elitism apare ca noutate, substantiv neutru care denumeşte „concepţia, doctrina care susţine rolul determinant al elitei în societate”. Din aceeaşi familie lexicală, primim *elitist, termen care poate avea valoare substantivală ori adjectivală, masculin cu pluralul elitişti şi femininul elitistă-elitiste.

* Elizee apare în structura Câmpiile Elizee, substantiv propriu feminin, numărul plural – „locul unde cei vechi credeau că se duc sufletele celor virtuoşi”

* elucubrant se desparte e-lu-cu-brant şi este un adjectiv masculin cu pluralul elucubranţi şi femininul elucubrantă-elucubrante, un sinonim livresc pentru „aberant, absurd”

! a se emacia trece în clasa reflexivelor, verb cu indicativul prezent el se emaciază („a slăbi foarte tare, a se descărna”)

Verbul cel mai potrivit zilelor acestora pare să fie a (se) înveseli. Cel puţin dacă vorbim despre pulsul nestăvilit al naturii, care începe să fiarbă şi să bolborosească în sinele său clocotitor. Semnificaţia de bază a termenului se referă la „a deveni sau a face să fie vesel, voios, binedispus”, stabilind sinonimie cu a (se) (bine)dispune, a (se) distra, a (se) îmbucura, a (se) învoioşa, a (se) veseli. Foarte multe dintre antonime se circumscriu mai curând acestei sfere a sensurilor – a (se) indispune, a (se) întrista, a (se) mâhni, a (se) mohorî, a (se) posomorî, a (se) scârbi. Însă verbul funcţionează, de asemenea, şi în dimensiunea figurată, însemnând „a face să fie mai puţin mohorât, întunecat, monoton”, devenind, astfel, sinonim cu a (se) însenina, a (se) deschide, a (se) lumina.

Continuare »

* elamită este numele unei limbi ce aparţinea uneia dintre cele mai vechi civilizaţii cunoscute, în zona Iran-Irak de astăzi; a existat în mileniul III înainte de Hristos, dar DOOM-ul pune acum în circulaţie termenul…

* electrocasnic apare ca adjectiv masculin cu pluralul electrocasnici şi femininul electrocasnică-electrocasnice

! element (parte de calorifer) e substantiv masculin cu pluralul elemenţi, în timp ce !element (fenomen, componentă) e substantiv neutru cu pluralul elemente

! eleuterie îşi modifică modul de despărţire în silabe – e-le-u-te-ri-e, substantiv feminin cu genitiv-dativul eleuteriei, iar pluralul eleuterii (serbări)

! elicopter este substantiv neutru cu pluralul elicoptere, care de-acum are două despărţiri în silabe e-li-cop-ter/e-li-co-pter

Verbul a deszăpezi se referă, de obicei, la drumuri şi locuri, însemnând „a curăţa de zăpadă” şi stabilind sinonimie cu a destroieni. Atât.

N-ai zice că pentru un cuvânt atât de simplu trebuie să se desfăşoare, la nivel faptic, atâta şi-atâta tărăşenie! Că dacă lucrurile-s aşa clare în lumea vorbelor – care e mai mereu confuză şi inexactă, treburile sunt obligatoriu lămurite şi în acţiune. Adevărat: contează şi cine face acţiunea, iar în privinţa asta contează mai de tot.

Continuare »

! a se eglendisi trece în categoria reflexivelor, având indicativul prezent el se eglindiseşte, imperfectul el se eglindise şi conjunctivul prezent el să se eglindisească; termenul este unul învechit, pe care nu l-am întâlnit decât în operele lui Caragiale, însemnând „a se distra, a petrece, a se amuza”; cum spuneam, nu cunosc persoană vie care să-l folosească, dar se pare că nu ne putem lipsi de el, aşa că DOOM îl ţine…

* Eifel este un nume geografic, al unor munţi aflaţi la graniţa Germaniei cu Belgia şi Franţa; substantivul propriu neutru se pronunţă aifăl şi se desparte Ei-fel

* Eiffel (se pronunţă efel şi se desparte Eif-fel) este un substantiv propriu neutru pentru care este menţionat compusul „Turnul Eiffel”

* Einstein este un nume de persoană în germană, substantiv propriu care se pronunţă aĭnştain şi se desparte Ein-stein

* a ejecta apare ca verb nou, cu indicativul prezent el ejectează. Din aceeaşi familie lexicală, este introdus adjectivul masculin *ejectabil, cu pluralul ejectabili şi femininul ejectabilă-ejectabile.