Iulia Muşat

Verbul a (se) uda are trei sensuri de bază şi dă o sumă de expresii foarte faine în limba română. Înseamnă, mai întâi de toate, „a umple, a acoperi, a îmbiba sau a stropi cu apă ori cu alt lichid; a băga, a muia ceva în apă sau în alt lichid”, fiind sinonim cu a (în)muia, a stropi, a umezi. Se poate referi, de asemenea, la ape curgătoare – „a străbate un ţinut (pe care îl alimentează cu apă)” sau stătătoare (mări, oceane) – „a scălda cu apele sale”. Cel de-al treilea sens are valoare reflexivă şi se utilizează mai ales pentru sugari, însemnând „a urina pe el (în scutece, în pantaloni)”.

Pentru că vine din latinescul udare, termenul a avut o viaţă lungă, timp în care a format expresii de tipul a-şi uda gura (a bea puţin, pentru a-şi potoli setea), a uda prânzul sau bucatele (a bea în timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice) ori a i se uda ochii (a i se umple ochii de lacrimi).

Continuare »

! a se izmeni este un termen din registrul familiar („a se purta fără naturaleţe, cu mofturi, a se fandosi; a se purta urât, a se strâmba la cineva, a se schimonosi, a face mutre”), verb care trece în categoria reflexivelor, cu indicativul prezent el se izmeneşte, imperfectul el se izmenea, conjunctivul prezent el să se izmenească

! î poate denumi litera, situaţie în care este fie substantiv masculin cu pluralul î, fie substantiv neutru cu pluralul î-uri. Pe de altă parte, atunci când denumeşte sunetul, *î este substantiv masculin cu pluralul î.

! a se îmbăţoşa trece în clasa reflexivelor, termen familiar care înseamnă „a deveni inflexibil, rigid, aspru”; verbul are indicativul prezent el se îmbăţoşează şi noi ne îmbăţoşăm, conjunctivul prezent el să se îmbăţoşeze şi gerunziul îmbăţoşându-se

* îmbâcsire este substantiv feminin cu genitiv-dativul îmbâcsirii

* îmbelşugat apare ca noutate, adjectiv masculin cu pluralul îmbelşugaţi, femininul îmbelşugată-îmbelşugate

Verbul a explicita face parte din fondul nou al limbii, ajungând în româneşte din franţuzescul expliciter. Dicţionarele precizează doar că termenul se referă la „a da un caracter explicit, a face explicit”, stabilind sinonimie cu a clarifica.

Mai multe lămuriri aduc dicţionarele despre explicit, care poate avea atât valoare adverbială, cât şi adjectivală. Acesta se foloseşte pentru vorbe, idei, gânduri, promisiuni (formale) etc. şi înseamnă „care este exprimat limpede şi nu lasă niciun dubiu”, fiind echivalent cu desluşit, lămurit, clar şi antonim al lui implicit. De asemenea, se poate utiliza pentru persoane – „care se exprimă clar şi fără echivocuri”, dar şi în sfera matematică, despre funcţii – „care este egal cu o anumită expresie ce conţine numai variabilele independente”.

Continuare »

! iugoslav are acum două modalităţi de despărţire în silabe (iu-gos-lav/iu-go-slav); are atât valoare adjectivală, cât şi substantivală, masculin cu pluralul iugoslavi, femininul iugoslavă-iugoslave

! iulian este adjectiv masculin cu o singură formă, deoarece funcţionează numai în structura calendar iulian (iu-li-an)

! a se ivi trece în clasa reflexivelor, verb cu indicativul prezent el se iveşte, imperfectul el se ivea, conjunctivul el să se ivească

* ivrit (limbă) este substantiv feminin (ebraica vorbită în Israel)

! izma-broaştei şi !izma-creaţă sunt două denumiri de plante, substantive feminine pentru care apar, în plus, formele de genitiv-dativ: izmei-broaştei, respectiv izmei-creţe

Verbul a (se) disciplina are, în limba română, rădăcini adânci, din latinescul disciplinari, care a ajuns la noi, se pare, pe filieră franceză – discipliner, dar îl găsim, de pildă, şi în italiană – disciplinare. Înseamnă, pe de o parte, „a (se) obişnui cu spiritul de disciplină, de ordine, a căpăta spirit de disciplină”, iar pe de altă parte, „a supune unei regule uniforme”. Termenul nu are alte accepţii şi nu pare a avea nici prea multe sinonime – poate doar a ordona ori a uniformiza (şi nu pentru toate situaţiile).

N-am fost niciodată o persoană extrem de disciplinată. Părinţii au ştiut întotdeauna să menţină un echilibru între ordine şi libertate, cu efecte pozitive în viaţa noastră de copii: au existat întotdeauna reguli de respectat, dar nu le-am simţit niciodată ca pe vreo povară imposibil de suportat. Iar rebeliunile specifice vârstei adolescentine au fost cu stoicism îndurate de sărmanii oameni… fără să-mi frângă întru totul independenţa. Şi cred, până astăzi, că în viaţa oricărui copil este necesar şi un dram de ordine.

Continuare »

* Itala este denumirea versiunii latine a Bibliei, substantiv propriu feminin cu genitiv-dativul Italei

! italienist (i-ta-li-e-nist) este substantiv masculin cu pluralul italienişti; se referă fie la specialistul sau elementele care aparţin italienismului („curent lingvistic din sec. XIX care urmărea să apropie prin mijloace artificiale limba română de italiană”), fie la „specialist în limba, literatura şi cultura italiană”. DOOM 2 menţionează şi femininul !italienistă, cu genitiv-dativul italienistei şi pluralul italieniste.

* item substantiv (element al unui test; unitate lexicală; categorie gramaticală) este menţionat ca având atât valoare masculină, cât şi neutră, cu trei forme acceptate pentru plural: itemi/itemuri/iteme. Acesta se alătură unei forme omonime, adeverbul item provenit din latină, care înseamnă „de altfel, în plus”.

* a itinera este noutate, verb cu indicativul prezent el itinerează

* iubăreţ este un termen popular, adjectiv masculin cu pluralul iubăreţi şi femininul iubăreaţă-iubăreţe