Verbul a pudrui este o ciudăţenie care funcţionează în registrul vechi al limbii, dar DOOM2 îl include între vorbele sale, acceptându-l alături de sinonimele lui: a prăfui, a presăra. Este, desigur, un termen ce aparţine familiei lexicale a substantivului pudră, fiind o formă arhaică a verbului a pudra, adică „a (se) da cu pudră”.

Aşa cum e lesne de intuit, operaţiunea sus-numită poate avea o utilizare medicală (a presăra un medicament sub formă de praf pe suprafaţa pielii, pentru a trata şi proteja), estetică (a se farda, pentru a înfrumuseţa, a face să capete un aspect plăcut), ori culinară (a acoperi cu un strat subţire de pulbere – făină sau zahăr).

În afară de aceste accepţii, verbul mai are una, în ton cu sezonul care tocmai a început şi cu priveliştea pe care o zăresc pe fereastră. Cum frumos zice Alecsandri prin visele lui cu sănii, „în lunca pudruită cu mănunt mărgăritar”, viaţa pare să-şi schimbe strălucirea şi savoarea în timpul nins, care aduce cu el vacanţa şi apropierea Crăciunului…