06 iul.
„Sara pe deal” de Mihai Eminescu
Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng, clar izvorând în fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine. |
‘Tis eve on the hillside, the bagpipes are distantly wailing, Flocks going homewards, and stars o’er the firmament sailing, Sound of the bubbling spring sorrow’s legend narrating, And beneath a tall willow for me, dear one, you are waiting. |
Luna pe cer trece-aţa sfântă şi clară, Ochii tăi mari cată-n frunza cea rară, Stelele nasc umezi pe bolta senină, Pieptul de dor, fruntea de gânduri ţi-e plină. |
The wandering moon up the heavens her journey is wending, Big-eyed you watch through the boughs her gold lantern ascending, Now over the dome of the sky all the planets are gleaming, And heavy your breast with its longing, your brow with its dreaming. |
Nourii curg, raze-a lor şiruri despică, Streşine vechi casele-n lună ridică, Scârţiie-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână. |
Cornfields bright flooded with beams by the clouds steeply drifted, Old cottage gables of thatch to the moonlight uplifted, The tall wooden arm of the well in the wind softly grating, And the shepherd-boy’s pipe from the sheep-pen sad „doina” relating. |
Şi osteniti oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp; toaca răsună mai tare, Clopotul vechi împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para. |
The peasants, their scythes on their backs, from their labour are coming, The sound of the „toaca” its summons more loudly is drumming, While the clang of the village church bell fills the evening entire, And with longing for you like a faggot my soul is on fire. |
Ah! în curând satul în vale-amuţeşte; Ah! în curând pasul-mi spre tine grăbeşte: Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă, Ore întregi spune-ţi-voi cât îmi eşti dragă. |
O, soon will the village be silent and scarce a light burning, O, soon eager steps to the hillside again I’ll be turning, And all the night long I will clasp you in love’s hungry fashion, And in secret we’ll tell to each other the tale of our passion. |
Ne-om răzima capetele-unul de altul Şi surâzând vom adormi sub înaltul, Vechiul salcâm. Astfel de noapte bogată, Cine pe ea n-ar da viaţa lui toată? |
Till at last we will fall fast asleep neath the shade of that willow, Your lips drawn aside in a smile and your breast for my pillow, O, to live one such beautiful night all these wonders fulfilling And barter the rest of existence, who would not be willing? |
Mihai Eminescu | traducere de Corneliu M. Popescu |